Nibiru-A 12 Planeta - Apocalipsa ?

Aduce Nibiru sfârşitul lumii?


În 1976, o controversată carte scrisă de Zecharia Sitchin şi intitulată “A 12-a planetă” provoca o adevărată isterie în rândul credulilor. Sitchin – care interpreta în manieră proprie străvechi texte cuneiforme sumeriene- pretindea că Homo Sapines fusese creat prin intervenţia unei rase extraterestre, numită Anunnaki, care ar fi venit pe Pământ în căutarea aurului, necesar salvării propriei planete, Nibiru. Vizitatorii ar fi plecat, după încheierea misiunii, urmând să revină cândva. Poate chiar în 2012, anul-terminus din calendarul mayaş.
* Homo Sapiens are gene…extraterestre
Teoria lui Zecharia Sitchin, potrivit căreia Anunnaki (locuitorii de pe Nibiru) au populat cândva Pământul, şi-a găsit adepţi în rândul celor care interpretau cam în acelaşi sens Biblia, mai precis Geneza, făcând corelări cu Enuma Elish, cartea creaţiei la babilonieni. Anunnaki ar fi existat pe Terra, la fel ca personajele din Sfânta Scriptură, stabilindu-se în zona de azi a Iranului, Irakului şi Egiptului şi construind totodată un centru spaţial subteran în Sinai şi două piramide, ca faruri pentru navigaţie, la Giza. După ce şi-au amestecat genele cu o rasă inferioară, Homo Erectus, dându-i naştere lui Homo Sapiens, au părăsit Terra, pentru a se întoarce pe planeta lor. Dar ar urma să se întoarcă, eveniment asociat de unii cu sfârşitul lumii, pus la rându-i în legătură cu ziua de 21 decembrie 2012, când se termină foarte precisul calenda mayaş. Să fie, oare, anticiparea implicită a coliziunii dintre Pământ şi un alt corp ceresc (poate chiar Nibiru)? Sitchin susţinea că Nibiru este o planetă cu o orbită eliptică în jurul Soarelui, care are o perioadă de orbitare ce variază între 3600 şi 3700 de ani. În 1993, prin mediile electronice încep să circule veşti alarmiste despre faptul că o planetă de 4 până la 8 ori mai mare decât Pământul se deplasează spre Terra, ameninţarea fiind identificată cu ciudata planetă Nibiru, considerată ipotetic drept cel mai mare obiect din exteriorul sistemului solar. Pe acest fond, anunţul din 2003, publicat în revista “Science et Vie”, potrivit căruia a fost observată a douăsprezecea planetă în sistemul nostru solar, a dat apă la moară celor care aşteptau Apocalipsa, bazându-se pe scrierile sumeriene unde se vorbeşte despre 12 corpuri cereşti. “Planeta X”, cum i s-a spus noii descoperite, a primit, în august 2005, indicativul: 2003-UB-313. Ea a fost însă imediat identificată cu legendara Nibiru, dat fiind că ambele ar descrie aceeaşi traiectorie eliptică, perpendiculară pe planul sistemului nostru solar.
* Misterioasa planetă a 12-a
În aceeaşi interpretare panicardă, dacă a douăsprezecea planetă, 2003-UB-313, ar fi cu adevărat Nibiru, ar însemna că pericolul se apropie vertiginos de Pământ. Adepţii teoriilor apocaliptice văd deja semne ale iminentei catastrofe în schimbările climatice, generatoare de calamităţi naturale. Asta deşi – susţine ziarul “Pravda”- textele sumeriene anticipează pozitiv evenimentul: “Marea Planetă/ Când apare ea are culoarea roşu închis/ Cerul ea îl imparte în două şi ea este Nibiru (…) Când culminează Nibiru/ Ţările vor fi în pace, iar împaraţii certaţi se vor împăca/ Iar zeii vor auzi rugăciuni şi imnuri de slavă.“ Oamenii de ştiinţă resping şi ei varianta producerii unei coliziuni interplanetare, cu consecinţe dezastruoase. Interpretările date de Sitchin textelor sumeriene au fost ironizate de somităţi în materie de arheolingvistică, care le-au catalogat drept fanteziste. Nu atât existenţa lui Nibiru a fost pusă la îndoială, cât ideea că aceasta ar fi cea de-a 12-a planetă din sistemul nostru solar. În fapt, notează universetoday.com, existenţa “Planetei X” este, deocamdată, doar teoretică, putând fi vorba de un corp ceresc care orbitează paşnic dincolo de Centura Kuiper (centura de materie primordială ce înconjoară sistemul solar, extinzându-se mult în afara acestuia, pornind de la orbita planetei Neptun. Actualmente se consideră că se află la între 30 Unităţi Astronomice şi 50 UA depărtare faţă de Soare).
* Potopul şi dispariţia Atlantidei au cauze comune
Pe seama legendarei Nibiru – denumită şi Eris, Marduk, Nemesis, Hercolubus, planeta Zeilor, Globul cu Aripi, Steaua Albastră etc- au fost puse două dezastre petrecute pe Terra: potopul lui Noe şi dispariţia Atlantidei. În consecinţă, cu asemenea bilanţ, planeta cu pricina ar urma să le facă din nou rău pământenlor, când le va ajunge prin preajmă. Şi, potrivit unor calcule, Nibiru va deveni vizibilă în anumite zone terestre chiar din acest an, pentru ca, din mai 2011, să poată fi văzută de pe întreg Pământul. Cei care se gândesc la ea cu teamă susţin că, la fiecare trecere a sa prin sistemul solar, produce mari perturbaţii ale câmpurilor electromagnetice şi gravitaţionale, deplasarea plăcilor tectonice (generând cutremure puternice), modificarea vitezei de rotaţie şi de revoluţie a Terrei, plus un strat gros de praf meteoritic care întunecă lumina Soarelui. La acestea se adaugă inversarea polilor magnetici ai Pământului, fenomen care s-a mai produs, fiind consemnat în scrierile şi inscripţiile străvechi.
* Ce mai ascunde Centura Kuiper?
Pe 18 iunie 2008, doi cercetători - Patryk Lykawka şi Tadashi Mukai, de la Universitatea din Kobe- anunţau că, potrivit calculelor lor, corpul ceresc masiv depistat în exteriorul sistemului nostru solar, orbitând la peste 100 de Unităţi Astronomice de Soare, ar putea fi o planetă, posibil mai mare decât Pluto, dar mai mică decât Pământul. “Precis e Nibiru!”, au sărit sperioşii. Numai că, îi liniştesc astronomii, fenomenul nu e unul îngrijorător, fiindcă dincolo de Centura Kuiper au mai fost depistate mai multe potenţiale planete: 2003-UB-313 (cu diametrul de 2600 km), Charon (1250 km), Quaoar (circa 1250 km) şi Sedna (1600 km). Cea dintâi, care are chiar şi o mică Lună, orbitează în jurul Soarelui în 560 de ani tereştri şi se află la 15 miliarde de kilometri de astrul ceresc. Centura în sine, formată dintr-o multitudine de roci şi obiecte metalice, prezintă caracteristici aparte, care i-au determinat pe astronomi să creadă că are în vecinătate o planetă apropiată de dimensiunile Terrei. Este exact ceea ce susţin Lykawka şi Mukai că au descoperit. Ei spun că “Planeta X” ar avea 30-70% din masa Pământului şi ar putea explica şi perturbările intervenite în orbita lui Neptun şi Uranus. Însăşi descoperirea planetei Neptun a fost urmarea calculelor matematicienilor John Couch Adams şi Urbain Le Vernier, făcute pentru a explica discrepanţele între orbitele de pe hârtie şi cele observate ale planetelor Uranus, Saturn şi Jupiter. După descoperirea lui Neptun, au rămas totuşi nişte mici discrepanţe, care au generat ideea existenţei “Planetei X”, numită astfel de Percival Lowell. Sondele spaţiale Pioneer 10, Pioneer 11, Voyager 1 şi Voyager 2 au infirmat însă existenţa “Planetei X”, aşa cum a fost prevăzută de Lowell. Traiectoriile sondelor spaţiale nu au pus în evidenţă niciun fel de influenţă care ar putea fi atribuită forţei gravitaţionale a unui alt obiect mare nedescoperit din sistemul solar.
* Anunnaki, reptilienii cu aripi
Reprezentată pe plăcuţele sumeriene sub forma unui glob cu aripi – transfigurat ulterior într-o acvilă- Nibiru ar avea, se crede, o viteză orbitală mai mare decât cea terestră, motiv pentru care timpul pe planeta respectivă ar fi dilatat. Asta ar însemna că Anunnaki – la rându-le înfăţişaţi drept oameni cu aripi şi cap de pasăre sau reptilă, asemeni Şarpelui cu pene mayaş!- trăiesc mult mai mult decât pământenii. Sunt şi voci care susţin că, la trecerea lui Nibiru prin preajma Terrei, aceasta prinde să se rotească mai repede pe orbita solară, determinând dilatarea timpului şi pentru pământeni, ceea ce ar explica de ce personajele Vechiului Testament trăiau până la 900 de ani. Ciudat este că desenele păstrate de mii de ani arată fiinţe ciudate purtând ceva pe cap (un coif, o cască?) şi altceva la mână (un ceas, un sistem de comunicare?), unele ţinând în palme un fel de vase rituale, din care pulverizează lichid sau pulbere lângă un altar deasupra căruia staţionează un cerc cu aripi ( un OZN?). Amatorii de senzaţional consideră că Anunnaki erau de fapt reptilieni, dar că le-ar fi interzis pământenilor să-i imortalizeze grafic în adevărata lor formă, motiv pentru care apar stilizaţi, ca oameni cu cap de reptilă sau de pasăre (căci veneau din cer). De altfel, scrierile sumeriene ar susţine că, la începuturi, un satelit al lui Nibiru a lovit planeta Tiamat, din care s-au format “Cerul” (centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter) şi Pământul.
* S-ar părea că nu numai Terra suferă de pe urma lui Nibiru. BBC semnala că Luna Triton a lui Neptun se încălzeşte, fenomen remarcat în 2002 şi la Pluto, de către specialiştii de la Massachusetts Institute of Technology. În plus, pe Io, satelitul lui Jupiter, s-a produs în acelaşi an o erupţie vulcanică, Marte şi Saturn ar prezenta şi ele temperaturi superioare (spune prof. Alan Aylward de la UCLA, care consideră că "studiind ce se petrece în alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei").