vineri, 25 februarie 2011

Spulberarea miturilor genetice cu privire la homosexualitate

Spulberarea miturilor genetice cu privire la homosexualitate

Scuza principală prin care mişcarea homosexuală închide gura celor care i se opun este aceea că homosexualitatea are o cauză genetică. Există cu adevărat o „genă homosexuală”? Să vedem ce ne spune ştiinţa.
La data de 14 aprilie 2003 Consorţiul Internaţional al Genomului Uman a anunţat încheierea cu succes a Proiectului Genomului Uman. Majoritatea celor mai mari reviste de ştiinţă au făcut cunoscut acest progres al geneticii. O parte din acest Proiect al Genomului Uman care nu s-a materializat niciodată este descoperirea aşa-zisei „gene a homosexualităţii”.
Homosexualitatea este moştenită sau învăţată?
Sigmund Freud a fost primul care a sugerat că relaţia copilului cu părinţii  determină apoi orientarea comportamentului său sexual. Această idee a „formării în familie” a unor comportamente anormale a sugerat ideea existenţei unei „cauze naturale” a acestora şi a moştenirii lor, altfel spus ideea apariţiei lor pe bază genetică. Oare anumite comportamente cum ar fi alcoolismul, homosexualitatea, schizofrenia pot fi explicate invocând linia genetică? Aceste comportamente pot fi influenţate de „mediul familial” sau de „moştenirea pe cale naturală” aşa-zis genetică? Răspunsul la aceste întrebări poate fi descoperit printre cromozomii analizaţi în Proiectul Genomului Uman.
Cromozonii umani X şi Y
Cei doi cromozomi care determină sexul au fost studiaţi îndeaproape de către laboratoare din întreaga lume. S-a descoperit că cromozomul X conţine 153 de milioane de perechi de bază şi adăposteşte un total de 1168 de gene. Centrul Naţional SUA pentru Informaţia Biotehnologiei afirmă că cromozomul Y, care este mult mai mic, conţine „doar” 50 de milioane de perechi de bază şi se estimează că ar adăposti în jur de 251 gene.
Instituţiile educaţionale cum ar fi Universitatea Baylor, Institutul Max Plank, Institutul Sanger, Universitatea Washington din St. Louis şi multe altele au petrecut nenumărate ore şi au cheltuit milioane de dolari pentru a analiza aceşti cromozomi unici. Pe măsură ce datele se adunau, aceste institute au permis oamenilor de ştiinţă să alcătuiască hărţi ale genelor folosind extrase din descoperirile obţinute în urma desfăşurării Proiectului Genomului Uman.

Şi totuşi, nici harta cromozomului X, nici cea a cromozomului Y nu conţine aşa-zisele „gene homosexuale”.
Genetica Comportamentală şi Drepturile Civile
Lupta pentru acceptarea homosexualităţii este adesea comparată cu „mişcarea pentru drepturile civile” a minorităţilor rasiale. În SUA această problemă a drepturilor civile (cetăţenia totală şi egală a minorităţilor rasiale) a fost lăsată, probabil neîntâmplător, nerezolvată. Folosind drept scuză acest camuflaj al libertăţilor civile, activiştii homosexuali au reuşit să distragă atenţia de la Comportament şi să o focalizeze pe Drepturi.
Homosexualii afirmă: „Exact aşa cum o persoană nu se poate abţine să aparţină rasei negre sau asiatice sau să aparţină sexului feminin, tot în acelaşi fel eu nu pot schimba faptul că sunt homosexual. Noi toţi ne-am născut aşa şi de aceea ar trebui să fim trataţi în mod egal.” Totuşi, acest argument nu se aliniază cu revendicările adevăratelor mişcări pentru drepturi civile pentru că homosexualii deja se bucură de acelaşi drepturi civile ca toţi ceilalţi oameni. Legea protejează drepturile civile ale tuturor oamenilor indiferent dacă sunt de rasă neagră, asiatică, de sex masculin, feminin, homosexuali sau heterosexuali.
Culoarea pielii, împreună cu alte trăsături genetice, pot fi recunoscute prin identificarea tiparelor moştenite şi prin aplicarea elementarelor legi mendeliene. Homosexualii nu diferă de restul populaţiei prin trăsături sau gene, ci tocmai prin acţiunile lor. Diferenţierea se produce numai atunci când ei îşi modifică comportamentul, şi în acest fel devin un grup care este recunoscut ca fiind diferit. Totuşi, chiar admiţând că, prin absurd, „gena homo” ar exista, aceasta nu impune adoptarea unui anumit fel de comportament.
Conform afirmaţiilor cercetătorului Neil Risch şi a colegilor săi „Există discuţii cu privire la faptul că orientarea masculină homosexuală nu este o trăsătură mendeliană (genetică). Chiar a priori acestei idei ar trebui să ne aşteptăm ca rolul unei gene majore care influenţează orientarea homosexuală masculină să fie limitată. Aceasta, din cauza puternicelor presiuni selective care ar apărea împotriva unei astfel de gene. Ar fi neobişnuit ca o genă importantă, care ar avea o astfel de caracteristică comună, să poată continua să existe de sine stătătoare, fără ajutorul unui mecanism extraordinar care să echilibreze necesitatea existenţei ei.” (1993, 262:2064)
Neurobiologul Evan S. Balaban de la Institutul de Neuroştiinţă din San Diego confirmă că „În ultimul timp, prin cercetările realizate cu privire la cauzele biologice ale unor caracteristici umane complexe, nu s-a ajuns la concluzii solide. De curând, cercetătorii împreună cu presa au susţinut vehement „descoperirea” unor gene care influenţează apariţia alcoolismului, a bolilor mentale şi, de asemenea, a homosexualităţii. Niciuna dintre aceste afirmaţii nu a fost confirmată.” (Horgan 1995)
Cercetătorul Charles Mann s-a alăturat colegului său, afirmând: „În mod repetat, oamenii de ştiinţă au vrut să demonstreze faptul că anumite gene sau anumite regiuni cromozomiale pot fi asociate cu trăsăturile umane de comportament. Toţi şi-au retras cercetările atunci când acestea nu au putut fi verificate prin confirmări solide.” (1994, 264:1687)
Statistici şi dovezi
Mai exact, ce procent al populaţiei reprezintă homosexualii? Raportul faimosului Institut Kinsey este adesea citat ca dovadă că 10% din populaţie ar fi homosexuală. În cartea lui Eric Marcus Is it a choice? Answers to 300 of the Most Frequently Asked Questions About Gays and Lesbians („Este o alegere? Răspunsurile la 300 dintre cele mai frecvente întrebări despre homosexuali şi lesbiene”) autorul a folosit Studiul Kinsey pentru a demonstra că un om din zece este homosexual (1993).
Raportul Kinsey
Cu aproape 50 de ani în urmă a fost realizat raportul Kinsey, folosind istoria sexuală a mii de americani. Din moment ce acest raport a fost alcătuit dintr-o mostră diversă el nu este reprezentativ pentru populaţia majoritară, Kinsey nu a oferit niciodată cifre ridicate (Kinsey, et al., 1953). Raportul Kinsey afirma în mod clar: „Doar 4% din bărbaţii evaluaţi au fost exclusiv homosexuali pe parcursul întregii vieţi… Doar 2-3% dintre femeile evaluate au fost lesbiene pe parcursul întregii vieţi” (Reinisch şi Beasley, 1990, pag.140). Din moment ce nimeni nu a mers să întrebe din uşă în uşă, estimările sunt slabe la capitolul acurateţe.
Un fapt interesant este că aceste statistici au apărut prima oară în broşura Amicus curiae („Prietenul curţii”) la 26 martie 2006, în cazul Lawrence împotriva statului Texas (cunoscut în mod obişnuit drept cazul sodomiei din Texas). La pagina 16 a acestei broşuri legale, notiţele din rândul 42 ne arată că 31 homosexuali şi grupuri pro-homosexuale au recunoscut aceste date.
NHSLS
Cel mai renumit Studiul al practicilor sexuale în SUA este (NHSLS) Monitorizarea Vieţii Sociale şi a Sănătăţii Naţionale.
NHSLS a descoperit că 2,8% din populaţia masculină şi 1,4% din populaţia feminină îşi atribuie statutul de gay, lesbiene, sau bisexuali. (Laumann, et al., 1994)
Studiul arată deasemenea că doar 0,9% din bărbaţi şi 0,4% din femei au afirmat că au avut parteneri de acelaşi sex după vârsta de 18 ani – această cifră ar reprezenta un total de doar 1,4 milioane de americani ca fiind homosexuali (iar ultimele rapoarte arată că există cel puţin 292 milioane de oameni care trăiesc în America). Aceste rezultate demonstrează cu exactitate că, în mod semnificativ, mai puţin de 1% din populaţia americană pretinde că are o orientare homosexuală.
Concluziile NHSLS sunt similare cu cele ale unui studiu realizat de către Monitorizarea Sănătăţii Adolescente din Minnesota (1986) asupra elevilor din şcolile publice. Acest studiu a arătat că doar 0,6% dintre băieţi şi 0,2% dintre fete au afirmat că ar fi „aproape sau 100% homosexuali”.
Recensământul din anul 2000 Recensământul 2000 a folosit date adunate cu grijă despre toată populaţia SUA. Statisticile Biroului de Recensământ 2000 au arătat:
- Populaţia totală a SUA este de 285.230.516.
- Numărul total de locuinţe din SUA este de 106.741.426.
- Numărul total de locuinţe utilizate de către persoane nemăritate de acelaşi sex este de 601.209. Deci dintr-un număr de 106,741,426 de gospodării, homosexualii reprezintă 0,42%. Ceea ce este mai puţin de 1%!
Richard Friedman şi Jennifer Downey
În 1994, Richard Friedman şi Jennifer Downey au publicat o recenzie cu privire la homosexualitate în Jurnalul de medicină New England. Aceştia au notat: „Raportul Kinsey ne-a arătat că 8% dintre bărbaţi şi 4% dintre femei au fost exclusiv homosexuali în timpul vieţii adulte pe o perioadă de cel puţin trei ani. 4% dintre bărbaţi şi  2% dintre femei au fost exclusiv homosexuali după adolescenţă.” (1994, 331:923)
DSM
DSM este Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, cartea oficială de referinţă folosită de către Asociaţia Americană de Psihiatrie pentru a diagnostica afecţiunile mentale în SUA şi în majoritatea celorlalte ţări ale globului. Înainte de anul 1973 homosexualitatea apărea în DSM şi era considerată o boală tratabilă. În anul 1973 a fost înlăturat conceptul de afecţiune sexuală pe motivul că nu îndeplinea cerinţele de „pericol şi neputinţă socială”, care defineau în mod normal o boală. În prezent nu mai găsim niciun fel de menţionare a homosexualităţii  în cadrul DSM-IV (în afară de o secţiune unde este descrisă dereglarea identităţii sexuale). Această scurtă menţionare indică faptul că indivizii care suferă de această condiţionare nu sunt apţi pentru terapie. (Asociaţia de psihiatrie americană, 2000).
Doctorii care tratează pacienţii suferinzi de homosexualitate, pentru a-i ajuta să îşi revină, sunt adesea raportaţi la comisiile etice pentru a-i obliga să se oprească. Medicul Robert Spitzer se plângea: „Mai mulţi autori au afirmat că doctorii din clinici care încearcă să îşi ajute pacienţii pentru a-şi schimba orientarea sexuală homosexuală, de fapt încalcă codurile etice oferind un «tratament» care nu dă rezultate, uneori chiar dăunător şi, în plus, îi face pe oameni să creadă că homosexualitatea este o boală care are nevoie de vindecare.” (2003, 32:403)
Studii care vor să demonstreze existenţa unei gene homosexuale
Studiul lui Simon Le Vay
Primul studiu „semnificativ” publicat care a îndreptat atenţia către o posibilă cauză a homosexualităţii a fost făcut de Simon LeVay, din cadrul Institutului Salk de Studii Biologice din San Diego, California.
Pornind de la descoperirea, în 1991, a unor diferenţe subtile între creierele bărbaţilor homosexuali şi cele ale bărbaţilor heterosexuali, Le Vay a studiat o regiune a creierului ce poartă denumirea de INAH (nucleul interstiţial al hipotalamusului anterior). Presupunerea lui LeVay a fost că nevoile homosexuale se bazează pe cauze biologice – bineînţeles aceasta atâta timp cât mărimea grupelor de nuclee este acceptată ca fiind determinată genetic.
LeVay a afirmat că grupele de neuroni INAH ale homosexualilor erau asemănătoare cu cele ale femeilor. Ambele grupe erau semnificativ mai mici decât cele ale bărbaţilor heterosexuali. Nucleele INAH-3 aveau mărimea mai mult decât dublă la bărbaţii heterosexuali decât la cei homosexuali. (1991, 253:1034). Această diferenţă a fost considerată o dovadă puternică a unei cauze biologice în cazul homosexualităţii.
Probleme ale studiului lui Le Vay
Una dintre cele mai mari probleme este că acesta nu a fost reluat de nimeni care să îl confirme. Cercetătorul William Byne afirmă despre acest lucru: „nu a fost repetat şi se ştie că studiile neuroanatomice umane de acest gen nu înregistrează de obicei acţiuni de reluare a cercetării pentru a confirma rezultatul. Într-adevăr, procedeele similare cu cele pe care LeVay le-a utilizat pentru a identifica nucleele i-au condus pe alţi cercetători la rezultate derutante.” (1994, 270[5]:53)
O altă problemă ar fi aceea că dintre cei 19 subiecţi homosexuali cercetaţi toţi au murit de sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA). S-a descoperit că SIDA provoacă scăderea nivelului de testosteron deci este de aşteptat ca aceia care au suferit de această boală să prezinte nuclee INAH mici.
Dincolo de acestea, într-un mediu ştiinţific unde controalele şi standardele sunt o necesitate, LeVay nu deţinea istoria medicală completă şi exactă a indivizilor incluşi în studiul său. De aceea el a trebuit să îşi asume orientarea heterosexuală a victimelor care nu suferiseră de SIDA. Există posibilitatea ca unele dintre acestea să nu fi avut acest comportament sexual. De asemenea, el nu avea nicio dovadă cu privire la orientarea sexuală a femeilor a căror creiere le-a examinat.
Le Vay a observat doar nişte mici diferenţe - dacă acceptăm metoda pe care el a folosit-o pentru a măsura dimensiunea grupelor de neuroni (există cercetători care nu acceptă această metodă). Atunci când fiecare individ a fost luat separat, nu au rezultat diferenţe semnificative; doar atunci când indivizii implicaţi în studiu au fost despărţiţi în grupe de homosexuali versus heterosexuali au rezultat diferenţe.
Mulţi au afirmat că ceea ce LeVay a descoperit în creierele celor pe care i-a studiat era doar rezultatul unui a priori comportament şi nu cauza acestuia.
Mark Breedlove, un cercetător din cadrul Universităţii California, la Institutul Berkeley, a demonstrat că activitatea sexuală influenţează creierul. Breedlove afirmă în studiile sale: „Aceste descoperiri ne oferă dovada a ceea ce cunoaştem în mod teoretic - că experienţele sexuale pot modifica structura creierului în acelaşi fel în care o pot afecta şi genele… este foarte posibil ca aceste diferenţe în orientarea sexuală să fie mai degrabă cauza decât ca acestea să fie cauzate de diferenţele din structura creierului” (Byrd, et. al.). Luând în considerare acest tip de cercetare este clar că stilul de viaţă homosexual şi/sau SIDA ar putea altera dimensiunea nucleelor pe care LeVay le-a studiat.
Cercetătorii Hubbard şi Wald au afirmat despre această lipsă de diferenţă: „Deşi, în medie, dimensiunea nucleului hipotalamic, pe care LeVay l-a considerat semnificativ, era într-adevăr mai mic la homosexualii studiaţi, totuşi datele publicate ale studiului arată că rata dimensiunilor mostrelor individuale era asemănătoare cu cea a heterosexualilor. Adică zona era mai mare la unii dintre homosexuali decât la mulţi dintre heterosexuali şi mai mică la anumiţi heterosexuali decât la mulţi dintre homosexuali. Aceasta arată că, deşi grupele au arătat anumite diferenţe este important de subliniat că nu se puteau afirma multe lucruri despre orientarea sexuală a unui individ doar prin studierea hipotalamusului.” (1997, pg.95-96).
Un alt factor important pe care LeVay nu l-a luat în seamă este acela că oamenii de ştiinţă recunosc plasticitatea structurii creierului. Aceasta nu este „permanent fixă” aşa cum se considera mai demult. Creierul era considerat ca fiind rigid, dar la ora actuală ştim că acesta este flexibil şi este capabil să se autoidentifice. Cercetările au descoperit că creierul este capabil să îşi remodeleze conexiunile şi să se mărească în conformitate cu anumite zone specifice care sunt folosite mai des. Bazându-ne pe plasticitatea creierului ar trebui să ne punem întrebarea dacă nu cumva stilul de viaţă homosexual ar fi responsabil de diferenţele pe care le-a descoperit LeVay.
Neurobiologul Sheperd a afirmat cu privire la plasticitatea creierului: „Incapacitatea de a genera noi neuroni ar putea sugera că sistemul nervos adult este static. Aceasta este totuşi departe de adevăr. Deşi nu pot fi creaţi noi neuroni, fiecare neuron are abilitatea de a forma noi interacţiuni şi noi conexiuni sinaptice.”(1994)
Un fapt semnificativ este că, de la afirmaţiile lui Sheperd, cercetările ulterioare au arătat abilitatea de apariţie a neuronilor în cadrul anumitor zone din creier. Aceste „rearanjări” corticale care se petrec nu sunt atât de simple precum ai scoate o lampă dintr-o priză şi ai introduce-o în alta. Schimbările observate de cercetători arată faptul că dacă creierul ar fi reprezentat de un sistem electric casnic, dacă mulţimea firelor din perete ar fi scoasă, iar firele ar fi conectate diferit în alte camere, ar apărea noi prize dintre care unele ar avea voltaje diferite. Având în vedere colosala conexiune care există la nivelul creierului, orice „modificare a firelor” va avea un efect asupra mai multor zone cum ar fi INAH-3. Deşi oamenii de ştiină recunosc informaţiile de mai sus, totuşi cercetările lui LeVay sunt în continuare menţionate ca un aşa-zis suport pentru a sprijini „gena homosexuală”.

LeVay, fiind el însuşi homosexual, afirmă: „Oamenii care cred că homosexualii şi lesbienele dobândesc prin naştere această condiţie sunt mult mai înclinaţi în a sprijini drepturile gay-lor.” LeVay admite: „Este important să subliniez ce nu am descoperit. Nu am dovedit că homosexualitatea are cauze genetice. Nu am descoperit un motiv genetic al orientării homosexuale. Nu am arătat că bărbaţii homosexuali se nasc în acest fel, aceasta fiind cea mai obişnuită greşeală pe care o fac cei care îmi interpretează munca. Nu am localizat o «zonă» homosexuală în creier.” (Byrd, et.al., 2001)

tudiile Kallman, Bailey şi Pillard
Unul dintre studiile cele mai frecvent citate pentru a promova genetica orientării sexuale este cel a lui Kallman, din 1952. În această lucrare faimoasă el a observat o rată (altfel spus o asociere genetică) de 100% pentru orientarea sexuală între gemenii identici (1952, 115:283). Dacă acest rezultat ar fi adevărat, cauzele biologice ale homosexualităţii nu ar mai putea avea oponenţi. Totuşi Kallman a spus că această concordanţă perfectă este înşelătoare, deoarece subiecţii studiului său au fost selectaţi dintre bărbaţii spitalizaţi şi bolnavi mintal (Rainer, et.al., 1960, 22:259). Cu toate acestea, cercetările lui Kallman au deschis uşile pentru alte studii asupra gemenilor, în vederea descoperirii orientării sexuale.
Michael Bailey şi Richard Pillard, cercetători la Universitatea Northwestern şi la Universitatea de Medicină din Boston, au efectuat un studiu similar, examinând 56 de perechi de gemeni identici, 54 de perechi de gemeni fraterni, 142 de fraţi ai gemenilor şi 57 de perechi de fraţi adoptivi (1991, 48:1089.1096). Ipoteza lor era aceea că dacă homosexualitatea este o trăsătură moştenită, atunci este de aşteptat ca mai mulţi fraţi gemeni să aibă aceeaşi orientare sexuală decât fraţii non-biologici sau cei care nu sunt gemeni.
Iată rezultatele cercetărilor lor:
52% dintre gemenii identici ai bărbaţilor homosexuali erau şi ei homosexuali;
22% dintre gemenii fraternali erau, de asemenea, homosexuali;
11% dintre fraţii adoptivi ai bărbaţilor homosexuali erau şi ei homosexuali;
9,2% dintre fraţii non-biologici aveau orientare homosexuală (Bailey şi Pillard, 1991, „Un studiu genetic asupra orientării sexuale masculine”);
48% dintre gemenii identici ai femeilor lesbiene aveau şi ei orientare homosexuală;
16% dintre gemenii fraternali erau, de asemenea, homosexuali;
6% dintre surorile adoptive ale femeilor cu orientare homosexuală erau şi ele homosexuale ( Bailey şi Benishay, 1993, „Asamblarea familială a Orientării sexuale feminine”).
Probleme ale studiului Bailey şi Pilard
Observaţia strigătoare la cer este aceea că, în mod cert, proporţia gemenilor identici care au „moştenit” homosexualitatea nu a fost de 100%. Dacă într-adevăr ar fi existat o „genă homosexuală”, atunci toţi dintre gemenii identici ar fi trebuit să aibă o orientare homosexuală. Studiul celor doi arată că fraţii adoptivi care s-au orientat către homosexualitate au fost mai mulţi decât cei biologici. În revista Science Neil Risch şi colegii săi au subliniat: „Fraţii biologici şi adoptivi au înregistrat acelaşi rezultat. Această observaţie sugerează că nu există un factor genetic, ci mai degrabă unul familial” (1993, 262:2063).
Oamenii de ştiinţă Byne şi Parsons afirmă: „Rata homosexualităţii la fraţii biologici era de numai 9,2 - în mod semnificativ mai scăzută decât ceea ce pretinde o simplă ipoteză genetică care ar trebui să arate aceleaşi rate, atât pentru gemenii DZ (dizigotici), cât şi pentru fraţii biologici.”
O altă observaţie ar fi aceea că un studiu recent asupra gemenilor nu a ajuns la rezultate similare. King şi MacDonald au studiat 46 bărbaţi şi femei de orientare homosexuală. Evaluările similitudinilor raportate de aceştia erau de 10% sau de 25% la gemenii monozigotici. De asemenea, aceste concluzii depind şi de faptul dacă au fost sau nu luaţi în considerare şi bisexualii. Evaluările pentru gemenii dizigotici erau de 8% sau 12%, din nou depinzând de evaluarea sau neevaluarea bisexualilor (King şi MacDonald, 1992).
Byne şi Parsons au afirmat: „Ratele obţinute sunt în mod semnificativ mai scăzute decât cele ale lui Bailey şi Pillard ” (p. 230). „Dacă rata concordanţei este aceeaşi pentru gemenii MZ şi DZ, importanţa factorilor genetici va fi în mod considerabil mai scăzută decât au sugerat Bailey şi Pillard” (p. 230).
Un alt factor care merită să fie luat în considerare este acela că Bailey şi Pillard nu au studiat la întâmplare grupuri de homosexuali. Cei care au participat au fost recrutaţi prin reclame plasate în publicaţiile de orientare homosexuală. Această metodă este destul de îndoielnică, deoarece depinde într-o măsură foarte mare de cititorii acestor publicaţii şi de motivele pe baza cărora  aceştia răspund. Aşadar, rezultatele ar putea fi părtinitoare – de exemplu, ratele umflate de concordanţă între gemenii identici se pot datora participării preferenţiale (Baron, 1993).
Hubbard şi Wald afirmă: „faptul că gemenii fraternali ai bărbaţilor homosexuali erau la fel de predispuşi către această orientare arată că influenţele exterioare au o mare importanţă” (1997, p. 97).
Oamenii de ştiinţă Byne şi Parsons afirmă: „studiile ulterioare arată că această teorie biologică a homosexualităţii nu este susţinută” (50:228).
Comentând asupra raportului Bailey/Pillard, cercetătorii Billings şi Beckwith au scris: „Deşi autorii au interpretat descoperirile lor ca fiind o dovadă pentru baza genetică a homosexualităţii, noi considerăm că datele de fapt reprezintă o mărturie serioasă a influenţei exterioare” (1993, p. 60). Deşi Bailey şi Pilard au recunoscut unele dintre lipsurile cercetărilor lor, ei au fost totuşi citaţi în Science News: „cercetările noastre arată că orientarea sexuală masculină are o  substanţială bază genetică” (Bower, 1992, 141:6).
Studiul Dean Hamer
La doi ani după Simon LeVay, un grup de cercetători, condus de omul de ştiinţă Dean Hamer, a presupus că există o legătură între homosexualitatea masculină şi o genă a cromozomului X. Echipa lui a investigat 114 familii a bărbaţilor gay. S-au adunat informaţii de la 76 de bărbaţi cu orientare homosexuală şi 40 de perechi de fraţi homosexuali. S-a cercetat suma de incidente homosexuale printre rudele celor care au această orientare. În multe familii, bărbaţii homosexuali aveau pe linie maternă rude care manifestau această orientare sexuală. Concluzia cercetătorilor a fost că acest cromozom X ar putea adăposti o genă homosexuală care se transmite numai pe linie maternă.
Apoi, Dean Hamer şi echipa sa a folosit conexiunile pe care la face ADN-ul pentru a face o corelaţie între moştenirea genetică şi orientarea homosexuală. Din cele 40 de perechi de fraţi homosexuali, Hamer a descoperit că 33 aveau o aceeaşi regiune a ADN-ului, numită q28 – o genă localizată la vârful braţului lung al cromozomului X. În acest sens, Hamer şi colegii săi au notat: „experimentele noastre sugerează existenţa unei regiuni care are legătură cu determinarea orientării sexuale la aproximativ 4 milioane de perechi de ADN de bază, pe vârful braţului lung al cromozomului X” (1993, 261:326).
Hamer şi colegii săi au speculat: „Conexiunea cu segmente de pe Xq28, care este regiunea subtelomerică a braţului lung al cromozomului ce determină sexualitatea, avea un scor de 4,0. Aceasta indică un nivel de certitudine statistică de mai mult de 99% asupra faptului că cel puţin un subtip al orientării sexuale masculine este influenţat genetic” (261:321, ed. Îmb.).
Probleme ale studiului lui Hamer
Una dintre cele mai semnificative probleme ale studiului lui Hamer este aceea că nici el şi nici colegii săi nu au considerat necesar să verifice dacă vreunul dintre bărbaţii homosexuali din familiile studiate purtau, la rândul lor, această genă! De asemenea, Hamer nu a explicat niciodată de ce anume celelalte şapte perechi de gemeni nu aveau acelaşi model genetic. Dacă aceasta este „gena homosexuală” atunci ar fi normal ca absolut toţi homosexualii studiaţi să o fi avut, însă nu a fost aşa.
Într-o scrisoare către revista Science, Anne Fausto Sterling şi Evan Balaban au evidenţiat şi alte probleme ale studiului Hamer: „În ciuda admiraţiei pe care o avem faţă de munca lui Hamer, noi simţim că este totuşi important să îi recunoaştem şi punctele slabe. Cel mai elocvent aspect este lipsa unui grup de control adecvat. Studiul demonstrează moştenirea (cosegregarea) unei trăsături - pe care Hamer a etichetat-o ca fiind  „homosexualitatea”  - datorită modelelor cromozomului X şi, de asemenea, concordanţa acestei trăsături la fraţii homosexuali. Această cosegregare are importanţă dacă mama este heterozigotă. În acest caz, separarea cromozomilor fără model ar trebui să apară la fraţii care nu sunt homosexuali. Dar Hamer şi cu grupul său nu au mers niciodată în această direcţie”(1993, 261:1257, ed. Îmb.). Fausto Sterling şi Balaban au continuat: „corelaţia nu indică în mod obligatoriu cauzalitatea” (261:1257). Cu alte cuvinte, metodologia lui Hamer lasă de dorit, iar rezultatele nu reflectă întreaga populaţie.
George Rice şi colegii săi din Canada au cercetat gena Xq28. Concluzia lor este: „Rezultatele noastre nu sprijină existenţa unei gene a cromozomului X care să determine homosexualitatea masculină” (1999, 284:665, ed. Îmb.). Rice şi colegii săi au inclus 182 de familii în studiul lor. „Nu este clar de ce rezultatele noastre sunt atât de diferite faţă de cele ale lui Hamer. Datorită faptului că studiul nostru a fost mai mare, cu siguranţă am avut potenţialul adecvat pentru a detecta un efect genetic la fel de mare cu cel raportat în acel studiu. Totuşi, datele noastre nu vin în sprijinul prezenţei unei gene importante care influenţează orientarea sexuală la Xq28” (284:667).
Comentând asupra studiului făcut de Rice şi colegii săi, Ingrid Wickelgren a afirmat: „…grupul de cercetători din Ontario a descoperit că fraţii homosexuali nu erau mai înclinaţi să poarte Xq28 decât în mod normal…Ebers interpretează aceste rezultate ca şi când această conexiune a cromozomului X nu există cu adevărat” (1999, 284:571). Comentând asupra validităţii studiului Hamer, Wickelgren l-a citat pe George Rice: „Având în vedere rezultatele, acestea sugerează că, şi dacă ar exista vreo legătură Xq28, aceasta este atât de slabă încât nu contează deloc” (1999, ed. Îmb.).
În iunie 1998, psihiatrul Universităţii din Chicago, Alan Sanders a afirmat, la întâlnirea Asociaţiei Americane de Psihiatrie, că nici el nu a ajuns la rezultate care să le verifice pe cele obţinute de Hamer. Căutând o mărire a conexiunii Xq28, echipa lui Sanders a studiat un grup de 54 de perechi de fraţi homosexuali. Aşa cum a indicat Wickelgren, echipa lui Sanders a găsit „doar o slabă aluzie – care nu era semnificativă din punct de vedere statistic – a unei legături Xq28, printre cele 54 perechi de fraţi homosexuali ”(284:571).
Deci două laboratoare independente nu au putut reproduce vreun rezultat măcar asemănător cu al lui Hamer.
Recuperarea homosexualilor – dovadă împotriva teoriei genetice
O persoană născută cu diabet sau cu sindromul Down nu are nicio speranţă să se vindece vreodată. Va purta întreaga viaţă această anomalie cromozomială moştenită de la părinţi. Homosexualitatea apare a fi cu mult diferită de aceste situaţii. Multe persoane au reuşit cu succes să îşi schimbe orientarea sexuală. Totuşi, în mod ironic, din cauza faptului că homosexualitatea nu mai figurează în Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, aceasta i-a împiedicat pe mulţi doctori să aplice o terapie de recuperare a persoanelor homosexuale. Academia Americană de Pediatrie şi toate marile asociaţii pentru sănătatea minţii au transmis semnale de alarmă, avertizând asupra unor posibile daune pe care le pot aduce homosexualilor astfel de terapii de recuperare.
În 1998, Asociaţia Americană de Psihiatrie a oferit o declaraţie asupra poziţiei sale privind tratamentul psihiatric în cazul orientării sexuale: „nu există nicio dovadă ştiinţifică publicată care să vină în sprijinul eficacităţii terapiei de recuperare în vederea schimbării orientării sexuale… Riscurile potenţiale pe care le prezintă terapia de recuperare sunt majore, incluzând depresia, anxietatea, şi comportamentul autodistructiv” (Asociaţia Americană de Psihiatrie, 1999, pag. 1131).
Robert Spitzer
Cercetătorul a efectuat un studiu pe 200 de voluntari (143 bărbaţi şi 57 femei) într-un efort de a vedea dacă participanţii îşi pot modifica orientarea sexuală de la homosexuali la heterosexuali (2003, 32:403-417). Spitzer a descoperit anumite schimbări în trecerea de la homosexualitate la heterosexualitate. Acestea au durat cel puţin cinci ani. „În anul care a trecut, majoritatea participanţilor au trecut de la o orientare predominant sau exclusiv homosexuală la o orientare predominant sau exclusiv heterosexuală” (pag. 403). Deci, afirmă Spitzer „există dovezi că se poate modifica orientarea sexuală a unor homosexuali sau lesbiene cu ajutorul terapiei” (pag. 415).
NARTH
Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Tratarea Homosexualităţii (NARTH) a făcut publice rezultatele unui studiu de doi ani: „Înainte de tratament, 68% dintre pacienţi se considerau exclusiv sau aproape exclusiv homosexuali. După tratament, doar 13% se considerau ca la început, în timp ce 33% se considerau, fie exclusiv, fie aproape complet heterosexuali” (Nicolosi, 2000, 86:1071).
Acelaşi studiu a arătat că „deşi 83% dintre pacienţi au mărturisit că urmau programul de terapie în primul rând pentru că erau homosexuali, 99% dintre cei care au participat au afirmat că acum consideră ca fiind adevărat faptul că tratamentul împotriva homosexualităţii este eficient şi valoros” (pag. 1071).
Rob GoetzeAceste date merg mână în mână cu proiectul de cercetare în continuă desfăşurare al lui Rob Goetze, care a descoperit până acum 48 de articole sau cărţi conţinând informaţii relevante asupra posibilităţii schimbării orientării sexuale (2004). Dintre studiile descoperite, 31 din 84 au arătat un număr destul de mare de indivizi care şi-au schimbat orientarea homosexuală. Acestea nu sunt studii care doar speculează asupra posibilităţii de recuperare; ele prezintă şi datele care să le susţină.

 
Comunitatea homosexuală continuă să afirme cu tărie că homosexualitatea este atât de mult o parte a identităţii lor, încât este dincolo de capacitatea oricui să o schimbe. Deci, cu cât această comunitate poate convinge publicul că orientarea lor homosexuală este dincolo de puterea lor de a o controla, cu atât mai multă toleranţă sau chiar tratamente preferenţiale vor putea câştiga din partea lui.
 

19 comentarii:

  1. Hei, din Norvegia ! ("Hei" inseamna "hello" sau "buna"!)(Eu M-am mutat din Romania in Norvegia acum 4 luni)

    Am vazut in profilul blogului tau ca ai pus printre alti autori preferiat intersanti si pe Sigmund Freud. Eu sunt medic psihiatru de meserie si am citit si eu o carte de Sigmund Freud cand eram cam prin clasa a XI-a de liceu, "Intrepretarea Viselor". Nu stiu daca ai citit-o si tu, uite, se gaseste gratis pe net aici http://www.psychwww.com/books/interp/toc.htm

    Mie mi-a placut sa citesc aceasta carte atunci cand eram in clasa a XI-a de liceu pentru ca mie intotdeauna mi-a placut sa fantazez tot felul de povesti despre diversi oameni pe care-i vedeam pe strada sau prin vreun restaurant de exemplu, care mi se pareau mie asa mai interesanti la momentul ala si incepeam sa-mi fac povesti in cap despre cum o fi viata lor, or fi fericiti, or avea suparari si ei ca toata lumea, etc. ? Cred ca si altora li se intampla sa fantazeze din cand in cand in acest fel, nu nuami mie. Si pe atunci cand am citit catrea despre vise a lui Freud, mie imi placea, daca imi aminteam cumva de vreun vis pe care-l visasaem, sa imi imaginez ce s-ar fi intamplat in continuare daca nu ma trezeam. Dar pe atunci nu stiam ca era destul de normal sa ai tot felul de astfel de fantezii si eram putin cam ingrijorat despre acesata tendinta de-a mea si incercam sa gasesc o explicatie cat mai logica despre de ce imi place mie sa am astfel de fantezii. De aceea am citit carte lui Freud ca sa aflu daca intr-adevar visele au vreo semnificatie logica si daca ele intr-adevar ma pot ajuta pe mine, dac le inteleg logic cu ajutorul acelei carti, sa imi explic mie insumi de ce aveam eu oare aceasta dtendinata dee a fantaza tot felul de povesti despre oameni necunoscuti.

    Cartea mi-a placut, mai ales ca avea si niste referinte la povesti din mitologia antica greaca, si mie si asta imi placea mult la vremea aia, inca de pe la 13-14 ani incepusem sa citesc povestile alea despre zeii greci si m-am bucurat cand am vazut ca si lui Sigmund Freud i-a placut de ei si a scris despre ei in cartea aia despre vise. (...va urma...) (stiu ca nu telasa sa postezi prea lung, dar mai am de zis)

    RăspundețiȘtergere
  2. (...urmare..)
    Dar totusi eram cam mic pe vremea aia cred ca sa inteleg eu prea bine ce voia sa zica Freud in cartea aia despre legatura dintre vise si mitilogia greaca antica. Asa ca pana la urma nu ma aflat rasounsul care ma interesa pe mine despre tendinta mea de a fantaza de pe atunci in cartea aia.

    Cred ca ti-ai dat poate seama de cae ma postat sub acest topic al tau. Eu pe atunci aveam si alte fantezii, de fapt incepusera mai devreame cam tot pe la 13-14 ani, si m-au cam speriat cand mi-au venit in capo primaa oara, dar pe urma m-am mai obisnuit cu ele si nu-mi mai era chiar asa de frica de ele. Eu uite chiar ca fantazam cun ar fi sa pot sa merg pe strada tinadu-ma de mana cu un coleg de-al meu de care imi placea foarte mult la vremea aia, ca si lui ii placea sa citesca carti politiste ca si mie, si mai era si foarte bun la matematica si la fizica, era de nota 10, iar eu eram doar de nota cam 8, si mai avea si ochii albastri, si parul blond inchis si putin ondulat si destul de des, era foarte foarte dragut, toate fetele stateau ci ochii dupa el in clasa. Iar eu fantazam cum ar fi sa merg o data pe strada tinandu-l de mana si vorbind cu el despre carti politiste. Si chiar ca imi placeau aceste fantezii la vremea aia, desi stiam ca nu se pot indeplini niciodata. (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  3. Si de-aia cand am vazut poza asta pe blogul tau mi-am adus aminte de fanteziile alea pe care le-aveam in liceu. Si eu ma aceasta poza linkata si la mine pe blog. Pe aia a doua nu ma vazut-o pana acum,, e OK si aia, dar mie tot prima imi place mai mult.

    Mai e un motiv pentru care am postat aici, este acela ca si eu aici in Norvegia am facut recent cunostinta cu un baiat si ne-am intalnit de cateva ori la o cafea in oras si el a vrut sa ma tina de mana pe strada cand am iesit de la cafeneau aia, dar eu , obisnuit din Romania, l-am respins, si pe urma s-a suparat pe mine si acum sunt si eu suparat ca nu mi-a raspuns la 2 emailuri pe care i le-am trimis rugandu-l sa ma ierte, si vad ca nu m-a iertat. Mie imi placea sa vorbesc cu el despre tot felul de lucruri cand ne italneam sa vorbim, dar nu stiu de ce l-am refuzat atunci cand a vrut sa ma tina de mana pe strada, cred ca era din cauza ca in Romania nu prea indraznisem sa fac asta niciodata si de aia nu am indraznit nici acum, dar in capul meu mi-am imaginat de 10000 de ori cum ar fi sa il tin chiar de mana, desi eu as fi preferat ca prima oara sa nu fie chiar pe strada ci mai degraba sa fim doar noi doi singuri, ca sa ma simt si eu mai comfortabil si atunci chiar ca nu i-as mai fi dat drumul de mana poate nici chiar dupa o ora.
    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  4. (...urmare...)
    Si eu aici de cand sunt in Norvegia nu prea am cu cine sa vorbesc in afara serviciului si de aia am inceput sa citesc si eu bloguri si mi-am facut si eu blog, ca ma simt si eu singur cate o data si nu am cu cine sa mai vorbesc din cand in cand in afara serviciului. La serviciu totul este bine, ma inteleg bine cu toti colegii, nu muncesc prea din greu, mai am si ore de limba norvegiana care imi plac foarte foarte mult.

    Dar cu cine sa vorbesc si eu despre fanteziile mele si tristetile mele ? De aia mi-am facut blog.

    Sa stii ca nici eu nu stiu, desi sunt medic psihiatru si am citit despre asta in diverse carti si articole (inclusiv cele pe care le-ai postat mai sus), deci nici eu nu stiu de ce unii oameni sunt homosexuali.

    Eu personal nu am facut niciodata propaganda poltica despre asta in Romania, iar in Norvegia nu mai e la moda cum sa faci propaganda politica despre asta deoarece aici e considerat ceva foarte normal si obisnuit sa fie si homosexuali sa se si insoare sa aiba si copii, etc.

    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu sunt mai timid si mai visator asa din fire, dar niciodata nu am citit prea mult despre teorii de conspiratie si de aia am gasit prima oara blogul tau ca ma plictiseam si voiam sa citesc si eu ceva mai interesat si chiar am vazut ca ai niste subiecte foarte interesante pe blogul tau. Si pe urma am vazut poza aia cu baietii care se tineau de mana asa de strans si de frumos exact ca in fanteziile mele, ca nu m-am putut abtine sa nu scriu si eu ceva aici la tine sub poza asta atat de frumoasa.

    Pe urma m-am uitat la profilul tau de pe blog si chiar am descoperit ca avem cateva gusturi comune la carti si la filme. Si eu am citit Idiotul si chiar am simtit mila fata multe din personajele lui Dostoievski: ciminali, saraci, prostituate, etc, plus ca erau toti asa de credinciosi in Dumenezeu, dar tot pateau lucruri asa de ingrozotoare. (De fapt asa e si in lumea reala, tot sunt razboaie si catastrofe orice ai face chioar da crezi sau nui crezi in Cumnezeu, dar in general eu cred ca creddinta in CVumnezureii ajuta pe oameni sa poarte poverile lor mai usor plus sa duca o viat acat mai morala atat cat e posibil.

    In Norvegia nu sunt oamnei saraci pe strada, nici cei mai saraci de aici nu duc lipsa de mancare, de haine, de masini, de bani de benzina, etc.

    Plus stiai ca in Norvegia rata copiilor care traiesc doar cu un singur parinte este foarte foarte mica, numai vreo 14 % au doar un singur parinte restul traiesc cu ambii parinti (chiar daca nu sunt ambii parintii lor biologici, dar tot au 2 adulti in jurul lor in casa.

    Majoritatea norvegienilor sunt foarte calmi si relaxati, la serviciu vine toat lumea in blugi de exmeplu. Doar cu asistentele medicale nu trebuie sa te pui, sau sa le pui la treaba sau sa le critici, doamne fereste, ca atat ti- a fost ! Asta chiar ca nu e acceptabil in Norvegia. Asistentii medicali barbati parca sunt mai flexibili si mai intelegatori un pic, dar nici cu ei nu e voie sa te certi. Eu nu sunt certaret din fire deci nu am probleme, dar ma mai enervez si eu in sinea mea cate o data cand vad ca asistentele nu au luat tensiunea unui bolnav la care le-am zis sa i-o ia sau nu i-au facut EKG-ul etc, Dar eu tin foarte multe lucruri in mine si de aia as vrea sa mai am cu cine sa vorbesc din cand in cand, de aia scriu si eu pe blogul meu de vorbesc singur acolo.

    Stiai ca mie imi place culoarea albastra foarte mult ? De aia ma simt si comfortabil aici pe blogul tau ca e bleumarin. (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  6. Si pe urma, de cand scriu aici am inceput sa imi fac si niste intrebari sau fantezii despre tine: ma intrebam ce varsta oare ai sau daca esti barbat sau femeie ? Nu conteaza asta asa de mult, doar ma gandeam si eu. Ma mai gandeam oare de cand ai inceput si tu sa fii interesat despre teoriile astea de conspiratie ? Ai cumva si alte carti interesante de recomandat despre ele ? Mai ales despre homosexualitate pe mine m-ar interesa, de exmeplu. Ca vad ca in lista cartilor favorite de pe profilul tau nu ai pus nici o carte despre conspiratii, ai doar carti din astea de literatura universala mai populare cunoscute si placute de multa lume.

    Filmele mele preferate sunt Pe Aripile Vantului si Blue Valentine. Cred ca Pe Aripile Vantului as putea sa-l vad si de 100 de ori si tot nu m-as plictisi, asa de mult imi plac toti actorii si povestea, mai ales cand zicea Scarlett O'Hara; "tomorrow is another day !", asa de mult mi-a placut. Si ce costume de epoca aveau ! Pai la vremea cand a fost facut filmul ala asa ceva chiar ca nu se mai vazuse pe atunci, asa cred eu. Si uite ca si acum dupa atatia ani, vreo 70 de ani sau chiar 80 de ani, tot e un film frumos.

    Eu nu am mai citit nimic de Sigmund Freud de cand am fost atuncea in liceu, uite ca am terminat si facultatea de medicina am facut si specializarea in psihiatrie si tot n-am ajuns sa citesc decat cartea aia despre interpretarea viselor pe care am citit-o in liceu si tot n-am inteles-o foarte bine. Acum ca am gasit linkul asta pe care ti l-am oferit si tie, ca inainte nu-mi venise gandul sa-l caut, doar tu cu blogul tau mi-ai dat idea si amintirea asta cu tinutul de mana si cu fanteziile si de aia am cautat si linkul despre cartea lui Freud. Cum o am si eu la indemana poate ca o s-o citesc si o s-o inteleg mai bine ca sunt totusi mai matur si eu acum, nu mai sunt la liceu de mult.

    Mie mi-ar face placere sa mai pot reveni aici la tine pe blog sa mai scriu, poate ca-mi raspuzi si mie cate ceva ,poate ca vrei sa ma intrebi si tu ceva pe mine. Eu am sa mai vin pe aici din cand in cand, deoarece imi place culoarea bleumarin a blogului tau si poate ca mai gasesc si eu ceva interesant despre conspiratie, dar iti dai seama pe mine ma trage ata cam tot spre subiectul asta despre homosexualitate, deoarece si eu am fantezii din astea homosexuale aprope tot timpul, in continuu, astea au inceput cam de la 13 ani dsi nu s-au oprit niciodata de atunci, le am incontinuu. Dar eu m-am mai obisnuit cu ele, mama mea zicea cate o data despre mine ca n-am avut noroc in viata,dar acum e si ea mai linistita ca vede ca-mi merge destul de bine in Norvegia,in orice caz mai bine decat in Romania.

    Problemele mele sunt mai mult de ordin swentimental-romantic, ca ma tot indragostesc si pe urma nu stiu cum se intampla dar ma indragostesc mereu de cine nu trebuie, si ma inseala sau imi dau papucii, sau au pretentii exagerate fata de mine. Dar eu nu imi pierd speranta,zic si eu la fel ca Scarlett O' hara: "tomorrow is another day", si merg mai departe.

    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  7. Dar tot mi ar face placere sa mai pot veni sa mai scriu pe aici pe blogul tau deoarece ma simt asa la adapost aici. Nu stiu de ce, poate pentru ca ai intrearea libera si nu moderezi comentariile, ca pe alte bloguri asa fac unii de nu poati sa-ti permiti sa scrii nimic si daca gresesti un cuvintel fata de ei,imediat sar toti ca sa nu mai scrii acolo, sa nu mai le zici despre fanteziile tale, despre filmele tale, desore Scarlett o' hara, desore tinutul de mana cu un baiat, despre problemele dragoste , etc, si atunci eu cu cine sa vorbesc despre astea, unde sa ma duc, de aia am venit si eu aici ca e bleumarin si e si poza aia frumoasa in susul paginii si ma simt bine aici si o sa mai vin.

    Iti urez numi bine, iti multumesc ca m-ai lasat sa scriu aici, imi pare rau ca nu stiu si eu ce sa zic ceva despre teoria homosexualitatii, ca de fapt nimeni nu stie de ce sunr unii oameni homosexuali de atat vreme in istorie si pana in zilele noastre, tot nu se stie, as vrea sa stiu si eu, ca sunt si eu curios. Si nimeni nu prea stie cati homosexuali sunt, pentru ca multi homosexuali fac dragoste si cu fete, ba mai se si casatoresc, si au si copii. Eu uite ca am sa fiu foarte sincer cu tine, eu am facut si eu dragoste cu fete, dar tot la baieti ma gandesc tot timpul in capul meu si stiu ca asta n-o sa-mi treaca niciodata, dorinta asta de a fantaza de a ma tine de mana cu un baiat, asta precis ca n-o sa-mi treaca. Dar as vrea si eu sa am copii intr-o zi, desi nu stiu daca as fi bun de tata ca nu sunt prea practic in viata de fiecare zi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna dimineata ! Uite, am venit din nou la tine, ca ma gandeam la ceva legat de numerologie. Nu stiu daca tu esti interesat de asta, iti dau link la definitia din wikipedia aici http://en.wikipedia.org/wiki/Numerology

    Am vazut ca si tu ai un post despre numarul 666 si de aia m-am gandit ca poate iti place numerologia. (Eu cand ma gandesc la cifra 6 imi vin in minte mai ales jocurile de zaruri, bineinteles, ca de exemplu yahtzee sau barbut. Uite aici si o lista lunga de jocuri de zaruri luata tot de pe wiki http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_dice_games ...nici nu stiam ca sunt asa de multe, zau ! Tie iti place vreunul din ele ? Mie imi place sa joc yahtzee, barbut nu ma jucat nici o data, dar ma atrage denumiea lui pentru ca o asociez cu niste tipi asa mai periculosi, mai "bad boys", mai delincventi, criminali, sau infractori, si mie in viata adevarata mi-e frica de astia, dar in fantezie imi place si mie sa ma mai gandesc la ei din cand in cand si chiar sa-mi inchipui ca as putea deveni si eu mai rebel cate o data, un fel de James Dean, daca stii cumva despre acel actor american care a jucat intr-un film chiar numit "Rebel Without a Cause" si care a murit saracul de tanar intr-un accident ingrozitor de masina, ca ii cam placea viteza, poate si alocoolul, cine stie, asa sunt unii din actorii astia americani; mi-am amintit cu aceasta ocazie si de regretatul Heath Ledger, mare actor si frumos la chip si la corp de asemenea, care si el a murit, saracul, la numai 28 de ani din cauza unei combinatii letale de droguri si alcool pe care chiar ca nu stiu de ce le ingerase, ca doar era baiat destept. Uite si linkuri la ei, tot de pe wiki http://en.wikipedia.org/wiki/James_Dean si http://en.wikipedia.org/wiki/Heath_ledger ).

    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  9. De ce ma gandeam eu la numerologie azi ? Pai azi e duminica si de obicei duminica, pe la pranz, obisnuieste sa ma sune prietenul ala de care ti-am zis ca am impresia ca s-a suparat pe mine ca nu am vrut sa-l tin de mana pe strada si obisnuieste sa ma invite mereu sa bem cate o cafea dumionica intre 4 si 5 intr-o cafenea din orasul unde locuiesc, care se afla pe o straduta pietruita langa fjordul de langa orasul nostru. Si de aia ma gandesc eu la vapoare si calatorii si pescarusi cand imi aduc aminte si de prietenul asta si de cafeneaua in care mereu el vrea sa ne intalnim pecis intre 4 si 5 mereu duminica. Chiar ca ma are pe program fix pe agenda lui ! Si uite, desi sunt si eu cam suparat pe el si mi-a zis mai multa lume sa il las balta ca nu e bun pentru mine, eu tot sper ca o sa ma sune si azi ca sa ne intalnim si asta o sa insemne ca poate m-a iertat. Poate ca zi o sa ne tinem chiar de mana, cine stie, eu chiar ca mi-as dori asta din tot sufletul, desi nu totusi chiar pe strada de prima oara, eu chiar ca as vrea sa-l tin de mana prima oara cand suntem undeva numai noi doi, ca sa nu fiu nelinistit de nimic, ca sa am timp sa ma uit mai bine la el, ca sa indraznesc sa ma uit la el si in ochi (ca asta este cam complicat pentru mine deoarece tind sa ma tulbur foarte repede daca ma uit direct in ochii cuiva, mai ales ai lui, ca am impresia ca nu mai stiu cine sunt si mi-e teama ca am sa ma indragostesc si mai tare si am sa sufar si maitare din cauza asta, ca asa mi s-a intamplat mereu si in trecut, si eu tot alerg dupa el, nu ma pot opri, chiar daca el ma trateaza cam nepoliticos cateodata; alteori este foarte gentleman fata de mine si atunci il iubesc inca si mai mult, chiar ca nu stiu ce am sa mafac daca nu ma suna astazi. O sa fiu foarte trist.)

    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  10. Deci de ce numerologie ? Pai uite ca in viata mea exista mai multe coincidente, mai multe chestii legate de cifrele astea 4 si 5, chiar am postat despre asta la mine pe blog intr-un post intitulat "De la 4 la 5". Daca vrei poti sa vii si tu la mine pe blog sa citesti ce am mai scris pe acolo, ca eu am povestit, aproape ca intr-un jurnal personal multe lucruri care imi trec mie prin cap de cand m-am mutat din Romania in Norvegia acum 4 luni (iar cifra asta 4 ! Ma urmareste, nu alta !) si mai este o coincidenta legata de 4 care mi-a venit chiar acum in minte in premiera aici pe blogul tau (deci tu ai tot meritul pentru asta...ti-am zis eu ca imi place de blogul tau, uit ca imi da si mie idei !)Este vorba de luna a 4-a, luna aprilie (totodata si luna in care devine prea tarziu sa faci intrerupere de sarcina, ca femeie, daca iti doresti asa ceva, a propos, tu esti pro-life sau pro-choice ? Eu iti spun din prima ca sunt pro-choice, dar ca ii espect si pe cei care aleg sa devina pro-life, ca totusi asta e o libertate si un drept al fiecaruia in price democratie, sa aleaga dpdv politic pe cine vor, si uite ca nu stiu de ce in tarile alea predominant catolice, ca Polonia sau Irlanda, nu e voie sa faci intrerupere de sarcina, ca doar face parte din alte drepturi politice, dupa parerea mea, nu e doar o chestie pur religioasa, dar poate ca ma insel. Oare in Italia este voie sa faci avort, ca si ei sunt catolici ? Nu stiu, poate ca o sa am ocazia sa-l intreb odata despre asta pe prietenul meu, care este italian, de aia imi place atat de mult cand vorbeste cu mine, ca imi place accentul lui, si chiar l-am rugat de 2 ori pana acuma sa imi zica si mie ceva in italiana, dar el m-a refuzat, nu stiu de ce, si asta m-a intristat, mai ales ca imi mai zisese o data ca atunci cand faci dragoste suna foarte frumos sa ti se vorbeasca in italiana, iti dai seama ce era in capul meu can mi-a zis asta.) Offf. Ce o sa ma fac daca nu ma suna azi, chiar ca nu stiu.)

    Dar a propos de luna 4, aprilie, cpoincidenta premiera la care m-am gandit era ca mama mea este nascuta in luna aprilie si mai are si un nume derivat din cel al Sfantului Gheorghe, care si el cade tot in luna aprilie si e unul din sfintii mei preferati, ca e calare pe cal si e curajos in lupta cu balaurul. As vrea sa fiu si eu totla fel de curajos, as vrea sa fiu si eu tot asa de frumos ca si el sau chiar ca Fat Frumos, asa cum mi-l inchoui eu, toit ca seaman un pic cu Sfantul Gheorghe.

    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu am fost niciodata la statiunea Sfantul Ghorghe, o fi frumos, tu ai fost vreodata acolo ? Vezi, eu te intreb pe tine tot felul de lucruri, desi nu stiu daca tu ma auzi, dar e OK oricum, nu este obligatoriu sa ma auzi sau sa imi raspunzi, eu sunt un nimeni, un oarecare aiurit ratacit la tine pe blog pentru ca imi place culoarea bleumarin a fondului tau si imi place lista ta de carti si filme preferate, multe din care imi plac si mie, si pentru ca ai avut si tu curajul sa deschizi topicul asta despre homosexualitate, ca eu in public nu prea indrasnesc sa vorbesc despre asta, desi si eu am fantezii homosexuale tot timpul, dupa cum ti-am zis chiar de la 13 ani asa mai explicite, poate ca si dinainte, dar asa mai vagi, cand imi placea sa majoc cu soldatei din plastic cand eram mai mic si imi pareau toti atat de chipesi si frumosi si curajosi si asa voiam sa fiu si eu ca si ei. Dar eu sunt un fricos si un timid in real life. De asemenea eu, de exemplu sunt total impotriva drogurilor si alcoolului, si ma bucur ca prietenul meu nou italian si el e impotriva acestor vicii, si in plus nici nu fumeaza si nici macar cafea nu bea foarte des, decat rareori cafea cu lapte, asa mi-a zis el. Mie nu imi place laptele, nu mi-a placut niciodata, dar poate ca daca imi ofera el o data o sa incerc si eu sa beau cafea cu lapte, dar numai de la el si impreuna cu el, nu de la altcineva, niciodata.

    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  12. Chiar daca tu nu o sa vii niciodata la mine pe blog, ca doar nu e obligatoriu, o sa-ti spun eu acum alta coincidenta legata de mine in legatura cu cifrele 4 si 5 despre care am scris eu pe blogul meu, si este legata chiar de unul din cercetatorii aia americani care este mentionat de tine in postul tau, Kinsey. El a facut o "scara" de masurare a "gradului de homosexualitate" si a impartit-o de la 0 la 6, 0 insemna ca nu esti homosexual de loc, si 6 inseamna ca esti homosexual rau de tot. Uite aici scara lui Kinsey http://en.wikipedia.org/wiki/Kinsey_scale

    Eu, pe cand traiam in Romania, ma gandeam mereu ca eu sunt la pozitia numarul 4, care inseamna, citez in limba engleza acum, "Predominantly homosexual, but more than incidentally heterosexual" (eu am avut si relatii de relativa lunga durata cu fete in Romania, nu numai cu baieti), dar acum in viata mea si mai ales de cand m-am mutat in Norvegia vad ca evoluez incet incet catre pozitia nr. 5, care este descrisa de Kinsey, citez "Predominantly homosexual, only incidentally heterosexual", deci inseamna ca voi fi inevitabil atras din ce in ce mai putin de fete cu care chiar ca mi s-a intamplat aici in Norvegia sa ma intalnesc intamplator (am scris la mine pe blog despre asta), dar cred ca ea va fi cam ultima fata cu care voi avea relatii sexuale in viata mea (si imi pare bine ca a fost ea, deoarece este foarte blanda sii intelegatoare fata de mine, nu tipa la mine niciodata, ma consoleaza mereu cand ma vede suparat si este si draguta cu o fata chiar ca de papusa, eu asa ii zic in gand "papusa mea" (desi sa stii ca mie nu mi-a placut sa majoc cu papusile cand eram mic, doar cu soldateii aia din plastic si mai aveam si niste animale de plastic, desi nu-l aveam pe ala care-mi placea mie cel mai mult, e vorba de okapi. Stii ce este okapi-ul ? Este ca o zebra dar are dungi numai pe picioare, in rest e uni. Uite si aici un link despre okapi sa vezi cum arata http://en.wikipedia.org/wiki/Okapi Nu-i asa ca este dragalas si simpatic ?)

    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  13. Deci eu nu vreau sa te plictisesc, mai ales ca nu ma si eu informatii interesante despre subiectul principal care este, dupa cate am inteles, o parere politica despre cauzele homosexualitatii. Despre homosexualitate am zis ca eu habar nu am de ce unii oameni se nasc homosexuali din fire, mama mea zice ca e chestie de noroc (cand imi zicea ea mie uneori ca nu am avut si eu "noroc" in viata, desi acum este mai fericita de cand m-am mutat in norvegia pebtru ca ma aude si pe mine mai fericit si mai relaxat la telefon cand vorbesc cu ea, dsi si aici sunt trist uneori, mai ales cand nu imi raspunde prietenul meu oitalian la e-mailuri, sau can mi-a reprosat ca ii scriu SMS-uri prea lunci, sau cand m-a refuzat sa imi zica si mie ceva in italiana ca l-am rugat sa-mi zica macar un cuvant doua , nu o pozuie intreaga, desi in capul meu ce voiam eu de fapt era sa imi citeasca o data o poezie scirsa de Petrarca. Stii cine e Petrarca ? E un poet mai vechi italian, care iubea o fata numita Laura si i-a scirs niste poezii de dragoste asa de frumoase ca iti vine sa plangi cand le citesti acuma singur, iar daca mai ai sinorocul sa tile citeasca altcineva tinandu-tre si de mana in clipa aia, chiar daca nu se uita la tine in ochi, este ca un extaz sa le auzi de la el. Iar daca se mai uita si la tine in ochi este de nedescris, nici nu ma cuvinte sa descriu senzatia aia. Uite aici un link despre Petrarca http://en.wikipedia.org/wiki/Petrarch si uite un link cu cateva poezii scrise de le traduse in engleza, iti poti imagina cum ar suna ele chiar zise in italiana si citite chiar tie de catre obiectul dragostei tale, numai tie, tinandu-te de mana ? Eu nu pot nici macar sa imi inchipui, dar ma ia cu toti fiorii nucmai cand incerc sa-mi inchipoui asa ceva , numai un vers, ca mai mult nici nu pot, chiar ca nu pot sa merg mai departe in imaginatie, nici macar in gand, in fantezie, ca poe urma trebuie sa ma chinui sa imi revin la loc, asa de tare ma tulbura imaginea asta http://www.sonnets.org/petrarch.htm#010

    (...va urma...)

    RăspundețiȘtergere
  14. Deci pe moment termin si eu de scris aici. dar chiar as fi buciros sa revin ca sa mai discut poate despre ideea de politica, pentru ca mi s-a parut ca si asta se subintelege din postul tau, nu numai cauzele homosexualitatii, care mie personal, desi nu am absolut nici o dovada stiintifica si vorbesc doar din punctul meu personal de vedere, mi se pare ca chiar tine de hazard, de noroc, ca jocul de zaruri, ca nu stii nici o data ce poate sa-ti cada. Om vrea noi toti sa ne cada,de exemplu, 6-6, asta ar fi ideal, dar nu se intampla mereu asa. A propos de asta si de scara lui Kinsey, saa tii caprietenul meuu nou italian este si el cam intre 4 si 5, dar cred ca pe el vrea mama lui sa-l insoare la un moment dat ca sa aiba si ea nepoti de la el, si de aia imi zice el din cand in cand ca parca ar vrea sa se mute o dat in Brazilia ca a avut si el o data 1 sau 2 prietene.colege de facultate care erau din Brazilia si i-a placut sa interactioneze cu ele amandoua la vremea aia, desi a zis ca una din ele l-a dezamagit, dar mi-a zis ca nu a suferit prea mult din cauza asta. Mi-a mai zis ca are si o parere buna despre romani deoarece acunoscut el o data un baiat din Timisoara, un electrician care alocuit o data in casa la el in italia vreo 6 luni (ah, cifra asta 6, acum !),si ca lui i-a placut ca elk vorbea des cu familia la telefon si se vedea ca era atasat, apropiat de familie. Si noi aici am vorbit des despre familiile noastre, mai ales despre mamele noastre pe care le iubim, respectiv, amandoi foarte mult si ne e dor de ele. Tatal lui a murit de cancer acum vreo 6 ani (iar 6 !), si de aia nici eu nu-i zic prea multe despre tatal meu, ca sa nu-l intristez, desi eu ma o relatie buna cu tatal meu si chiar el m-a incurajat serios sa ma mut in Norvegia, desi acum le e tare dor de mine la amandoi parintii si mie de ei, dar mandoi mi-au zis ca va fi mai bine pentru mine pe termen lung daca ma mut in Norvegia si chiar acum cred ca au avut perfecta dreptate. Deoarece, oricat de suparat ar fi prietenul meu italian pe mine si oricat de nepoliticos m-ar trata din cand in cand, eu tot sunt fericit ca am avut ocazia sa-l intalnesc si sa ma indragostesc lulua de el si nu ma sa il uit niciodata, chiar daca s-ar intampla sa nu vrea sa ma mai sune niciodata si n-o sa ne mai intalnim niciodata, ceea ce mi-ar sfarama inima, dar tot il iubesc din toata inima mea si din toata fiinta mea si tot corpul si capul si sufletul meu/mele totodata. Uite un link la un clip din youtube foarte sfasietor de romantic, numit Good Bye, My Lover, cantat de James Blunt http://www.youtube.com/watch?v=Ln8Sj_BDUrs

    O sa mai vin mai tarziu sa mai vorbim si despre politica, ca mie imi place sa zic despre politica in general (desi despre ce legata de homosexualitate nu stiu prea multe deoarece ti-am zis ca eu nu am facut politica din asta, nu ma fost niciodata la demonstratii pe strad, etc., dar poate ca daca conversez aici cu tine o sa-mi mai vina si niste idei despre asta si o sa invat ceva nou si interesant, ca mie imi place sa invat mereu lucruri noi despre toate, sincer, si despre mine insumi la fel, si cred ca daca am ocazia sa ma gandesc la mine asa cum imi oferi tu oportunitatea aici pe blogul tau o sa aflu poate si eu mai multe despre mine insumi.)

    La revedere, pe moment, dar o sa mai vin.

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna seara ! Am revenit ca mi-a venit ceva in minte sa te intreb. Tu crezi in Zodii ? Nu mai stiu cum sa ajung la profilul tau ca sa vad ce zodie esti ca parca scria asat acolo. Daca crezi sau stii ceva despre zodii, poti sa-mi zici si mie cum se inteleg Balanta cu Sagetatorul ? Ca uite ca nu m-a sunat azi sa ne-ntalnim. Nu stiu ce-o sa ma fac daca nu mai vrea sa se-ntalneasca cu mine, chiar ca nu stiu, cred ca am sa devin disperat, ca patetic si ridicol stiu deja ca sunt. Azi chiar l-am visat cand am dormit dupa masa, si amintirea visului meu despre el m-a tinut intr- stare de spirit buna pana acuma, dar acum m-a apucat din nou frica ca n- sa-l mai vad niciodata, ca n-o sa ma mai lase niciodata sa-l vad. Asta ar fi ingrozitor pentru mine, nustiu cum am sa pot sa rezist la asta. Hai, zi-mi tu, te rog din suflet, cum e cu Balantele si Sagetatorii ? Crezi ca am vreo sansa ? Oare poate sa scrie asta in stele ? Crezi ca ne poutem schimba destinul ? Ce parere ai despre asta ? hai, vorbeste si tu cu mine, macar un cuvant acolo, ca eu ti-am zis cam tot despre mine pana acum. maine sau pooimaine sa stii ca o sa mai vin ca sa vorbim si despre politica. Dar trebuie sa-mi revin un pic din starea asta de azi din cauza ca nu m-a sunat. Ce rau e cu mine. E asa de crud.

    RăspundețiȘtergere
  16. deci sunt multe comentarii si debia am timp sa le citesc..lasa mi cateva minute si voi trage o concluzie ..voi incerca sa indeplinesc cerintele tuturor in legatura cu postarea subiectelor preferate pe blog ...doar dati-mi timp va rog !

    RăspundețiȘtergere
  17. Da..impresionant...eu sunt heterosexual..dar sunt foarte deschis la minte..sunt impotriva rasismului si discriminarilor ..:) intr-adevar ar fi foarte multe subiecte de discutat...am ramas placut impresionat de stiuatia economica din norvegia..chiar minunat...nu ca aici ..cand m am chinuit atat sa strang bani de facultate ..si cand altii mor de frig si de foame...nu are rost sa vorbesc mai multe..si pentru toti ce vor sa ma cunoasca si sa vada cine sunt ..ma gasesc pe facebook ..Andy Darko ..:) am o poza intr un tricou alb ..daca sunt mai multi ..nu ma ascnd dupa blog , nici dupa degete..nu am complexe si frustrari..sunt doar eu si atat..si mi am propus sa ucid incultura si ignorantza ! Va multumesc .

    RăspundețiȘtergere
  18. Multumesc si eu din suflet ca mi-ati raspuns si nu m-ati ignorat...mi se intampla atat e des chestia asat pe unele bloguri, chiar pe unele care imi plac mie si fata de care am respect si admiratie. De cate ori pun si eu o intrebare, chiar si rara, chiar si simpla, nu-mi raspunde nimeni. pe mine stiti ce m-ar face fericit cel mai mult ? Daca ar comenta cineva ceva, orice, doar sa nu ignore, sub cele doua posturi ale mele de pe blogul meu in care explicam intr-unul de ce Eric Rohmer este regizorul meu preferat, si in celalat povesteam de ce si cum am inceput sa il iubesc poe unul din scriitorii mei preferati care este Mihail Sebastian. Aceste doua preferinte sunt cel mai aproape de sufletul meu si cred ca ma caracterizeaza de fapt cel mai mult, nu orientarea mea sexuala. dar nimeni pana acum nu a vrut sa zica nimic acolo, desi chiar i-am rugat in public de cateva ori chiar si in mai multe locuri. Cate doar un singur comentariu acolo, subv aceste doua posturi m-ar face pe mine fericit, atat.

    Amandoua aceste posturi se fala si la mine sub arhiva lunii februarie (ce coincidenta, ca si postul asat unde conversam noi doi acum este tot sub luna februarie la tine ! iar o coincidenta, zau, de cand sunt in Norvegia numai de coincidenate dau !)

    La mine pe blog, aceste doua posturi se cheama, unul Eric Rohmer-regizorul meu preferat-de ce, si celalalt se cheama Despre dragostele mele vechi. Uite pot sa-ti dau si linkla eloe ca sa nu te obosesti sa le gasesti si nu fii nevoit sa citesti alte prostii pe care le indrug eu pe acolo despre homosexualitatea mea:

    http://eucraciun.blogspot.com/2011/02/despre-dragostele-mele-vechi.html

    http://eucraciun.blogspot.com/2011/02/eric-rohmer-regizorul-meu-preferat-de.html

    Eu m-as simti sincer onorat dac tu ai veni sa comentezi ceva acolo, ce vrei tu, sub aceste 2 posturi ale mele, chiar daca nu iti place de artistii astia si o si chiar spui acolo si spui sau nu de ce, eu tot o sa ma bucur ca cineva nu m-a ignorat.

    Aa, si la mmine pe blog canta Frank Sinatra. Va place Frank Sinatra si dvs.?

    RăspundețiȘtergere
  19. P.S. Vqa rog sa ma scuzati ca nu ma raspuns imediat cand ati postat pe 7 martie si am intraziat vreo 2-3 zile, dar am fos chiar foarte ocupat la serviciu cu un nou pacient de care imi e atat de mila (am si scris despre cazul asta pe martie sub postul denumit Afganistan 2) si am fost si de garda ieri, asa ca nu ma avut timp sa mai vin pe aici si sa vad daca mi-ati raspuns.

    Uite si linkul la postul meu despre pacientul acela cu sindrom postraumatic, care si-a pierdut si sotia si cei 2 coipii, tot ce avea el mai scump pe lume intr-o explozie in tara aia blestemata. (Eu o sa mai adaug acolo cate ceva in mod regulat atat vreme cat acel pacient este sub grija mea, deci dac va decideti sa imi vizitati blogul, si repet, eu m-as simti onorat de acest fel de vizita, ca dopar avem multe preferinte comune la carti si filme mai ales, sa mai veniti si din nou alatra data, ca o sa mai scriu in continuare acolo despre acest pacient.)

    http://eucraciun.blogspot.com/2011/03/afganistan-2.html

    RăspundețiȘtergere