Cum ne vom petrece sfarsitul lumii?

Pentru unii numaratoarea inversa a Apocalipsei a inceput deja! Va fi oare 21.12.2012 ultima zi a Umanitatii si a intregului Pamant, dupa cum au prezis anticii mayasi? Vom trai si vom vedea. Intre timp, pentru ca asteptarea sa fie mai usoara, iata ce prevad scenariile Sfarsitului Lumii:





1. Waterworld: Lumile scufundate

2012. Ghetarii continentali s-au topit, apa a inghitit intregul Pamant, iar cei cativa supravietuitori – refugiati pe mici insule artificiale –, sunt la mana noilor pirati. Tot ceea ce a mai ramas din continente ar putea fi, in cel mai bun caz, o imensa laguna tropicala, undeva in nord. Sau in sud.

Realitatea este ca nu prea avem multe motive de veselie. In documentarul An Inconvenient Truth, Al Gore, fostul vicepresedinte SUA si laureat al Premiului Nobel, a ilustrat riscurile topirii gheturilor din Antarctica si Groenlanda. Unul printre multe altele: apele oceanice vor creste cu circa 6 m si 100 de milioane de persoane vor fi constranse sa abandoneze zonele de coasta. Solutia? Aplicarea integrala a Protocolului de la Kyoto, dar si a altor masuri draconice in masura sa taxeze industriile si prin urmare intregul notru stil de viata actual. Desi mare parte dintre oamenii de stiinta sunt de acord asupra celor mai pesimiste diagnostice legate de starea de sanatate a planetei, nu multi ii impartasesc lui Gore profetiile din documentar si nici solutiile propuse. La polul opus fata de pozitia acestuia se afla, printre altii, profesorul danez Bjørn Lomborg, in opinia caruia pagubele provocate de CO2 si de incalzirea globala nu vor fi nici pe departe atat de extinse. In plus, Lomborg sustine ca exista prea multa "presiune politica" asupra chestiunii Kyoto, in dauna rezolvarii unor probleme globale mult mai urgente, precum malaria, SIDA, lipsa apei. Disputate intre apocaliptici si sceptici, dezbaterile in interiorul comunitatii stiintifice sunt din ce in ce mai aprinse. Pana si autoritatea “suprema” in acest domeniu, IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), a propus mai multe scenarii divergente cu privire la incalzirea globala si a consecintelor acesteia, toate perfect justificate de riguroase formule statistice.


2. Marele Frig: Supravietuirea printre gheturi


Mai dramatica decat orice alta glaciatiune precedenta: poate si pentru faptul ca resursele alimentare sunt de-acum putine, iar noi nu mai suntem demult vanatori… Curentul Golfului s-a oprit si peste Pamant s-a abatut pe neasteptate Marele Inghet.

Un echilibru chimic precar: iata pe ce se bazeaza Curentul Golfului, marele "uscator" natural care imblanzeste clima tarilor udate de Atlantic. Pacat ca acest curent s-ar putea bloca, iar cand acest lucru se va intampla, enorma cantitate de apa dulce eliberata de topirea gheturilor va modifica raportul dintre apa dulce si sarata (motorul beneficului flux) si Terra va fi cuprinsa pe neasteptate de Marele Frig. Nu-i deloc SF, s-a intamplat deja. Cu mai bine de 11.000 ani in urma, calota glaciara care acoperea America de Nord s-a topit, Curentul s-a “defectat”, iar temperaturile in Europa au scazut cu 5 °C pe parcursul unui singur deceniu. S-ar putea intampla din nou? Marile glaciatiuni sunt cauzate de factori atat climatici, cat si astronomici, si este putin probabil ca doar cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera sa provoace o noua Era Glaciara cu aceeasi rapiditate. Si totusi, potrivit studiilor mai multor specialisti in climatologie, ne apropiem cu pasi repezi de o noua glaciatiune. Intr-o noua Era Glaciara, unicele tari inca locuibile vor fi cele ale Lumii A Treia. Cum ne vor primi oare cei de-acolo?



3. Capriciile Terrei: inversarea polilor


Peste 30 de purtatori de pacemaker, altfel sanatosi, au murit pe neasteptate, toti deodata. Ceilalti alearga terorizati prin orase, fugariti de carduri de pasari ingrozite care si-au pierdut simtul orientarii. Cei care n-au cazut prada panicii se pot totusi bucura de spectacolul aurorelor boreale la latitudini neobisnuite.

Drame si splendori provocate de alterarea polurilor magnetice terestre. Multe legende antice par a face aluzie la schimbari repetate de directie a axei terestre. Un eveniment care, potrivit anumitor predictii, s-ar putea repeta. Unii geologi preocupati de trecutul planetei noastre au descoperit ca schimbarile climatice au coincis aproape intotdeauna cu modificarile campului magnetic al Terrei. Ce legatura ar putea fi intre cele doua fenomene nu este deocamdata prea clar; dar spun ei, disparitia brusca a unor intregi specii, survenita de mai multe ori in trecut, ar coincide cu brustele modificari ale campului magnetic. Si nu este vorba de evenimente intamplate in ere geologice indepartate: se zice ca, in timpuri relativ recente (acum mii de ani), pozitia polurilor era foarte diferita de cea actuala. (Unii vorbesc chiar de o inversare a Polului Nord cu Polul Sud). Si ca o noua rasturnare ar provoca cutremure devastatoare de-a lungul faliilor scoartei terestre si maree gigantice, generate de miscarile de pe fundul oceanelor. O perspectiva demna de un diluviu universal in toata puterea cuvantului. In cele din urma, cu instabilitatea geologica a Pamantului nu te poti pune: adica, atunci cand planeta isi pierde “cumpatul” nu prea poti face mare lucru pentru a “dezamorsa” catastrofele. Expertilor, prin urmare, nu le ramane decat sa exploreze diferitele straturi de sub scoarta terestra pentru a incerca sa inteleaga cat mai multe despre natura planetei noastre.



4. 2022. Suntem prea multi! Supravietuitorii marilor orase

Dupa inutile si tardive tentative de control demografic, punctul critic a fost depasit: Pamantul seamana cu un furnicar, iar poluarea a creat o manta irespirabila care condamna planeta la o eterna si torida vara. Verdele si natura sunt o amintire palida, nu ploua de ani de zile, mancarea si apa constituie de-acum un un lux pentru cei cativa privilegiati.

Nu se va intampla probabil in 2022, dar in 2030 populatia urbana va reprezenta cu siguranta aproximativ doua treimi din cea mondiala. Afirmatia nu provine dintr-un roman SF, ci din cel mai recent World Water Development Report al UNESCO, publicat in urma cu doi ani. In consecinta, aceasta progresiva expansiune a oraselor va provoca o crestere vertiginoasa a cererii de apa si hrana in zonele metropolitane. Pe baza acestui scenariu, dar si din cauza poluarii, a schimbarilor climatice si a despaduririi, unii cercetatori de la Cornell University au prevazut ca economia agricola va intra in criza in jurul anului 2050. Exista si un "new entry": asa-numitul colony collapse disorder; adica, epidemia progresiva – cauzata cel mai probabil de utilizarea la scara larga a pesticidelor – care decimeaza albinele polenizatoare si le ameninta cu disparitia. Nu tu albine, nu tu flori, nu tu mancare.

Dupa inutile si tardive tentative de control demografic, punctul critic a fost depasit: Pamantul seamana cu un furnicar, iar poluarea a creat o manta irespirabila care condamna planeta la o eterna si torida vara. Verdele si natura sunt o amintire palida, nu ploua de ani de zile, mancarea si apa constituie de-acum un un lux pentru cei cativa privilegiati.

Nu se va intampla probabil in 2022, dar in 2030 populatia urbana va reprezenta cu siguranta aproximativ doua treimi din cea mondiala. Afirmatia nu provine dintr-un roman SF, ci din cel mai recent World Water Development Report al UNESCO, publicat in urma cu doi ani. In consecinta, aceasta progresiva expansiune a oraselor va provoca o crestere vertiginoasa a cererii de apa si hrana in zonele metropolitane. Pe baza acestui scenariu, dar si din cauza poluarii, a schimbarilor climatice si a despaduririi, unii cercetatori de la Cornell University au prevazut ca economia agricola va intra in criza in jurul anului 2050. Exista si un "new entry": asa-numitul colony collapse disorder; adica, epidemia progresiva – cauzata cel mai probabil de utilizarea la scara larga a pesticidelor – care decimeaza albinele polenizatoare si le ameninta cu disparitia. Nu tu albine, nu tu flori, nu tu mancare.



5. Singur acasa: “Ingineriile” mortii

Intr-o dimineata te trezesti intr-un pat de spital. Cum vei fi ajuns acolo? Te ridici cu greu si ratacesti pe coridoare, intr-o tacere ireala: toate geamurile sunt sparte, paturile rasturnate, nimeni in jur sa-ti explice ce se intampla. Nici afara, in oras, nu-i tipenie. Mergi printre masinile abandonate pana cand gasesti primul raspuns intr-o bucata de ziar vechi: intreaga tara a fost contaminata de un virus letal transmis la om de animale de laborator care au luat-o razna. Cei sanatosi au fugit de frica celor infectati, agresivi si insetati de sange, iar intreaga natiune se afla in carantina.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, conditiile aflate la baza unei pandemii sunt in numar de trei: aparitia unui virus nou, agresivitatea lui si… “rabdarea”de care este capabil sa dea dovada. Tocmai aceasta din urma ne pune la adapost de un atac la scara planetara cu un virus de talia fiorosului Ebola, letal in 70% din cazuri. Dupa nasterea ingineriei genetice, posibilitatea ca cineva sa dezvolte un virus capabil sa respecte “regulile de aur” ale OMS reprezinta pentru multi un adevarat cosmar. Totusi, nu-i nevoie sa privim atat de departe: ne ajung “pandemiile” noastre seculare: foamea si setea, de exemplu.


6. Bioterorismul: Rezident Evil

Ascunsi de multa vreme in bunkerele lor, nimeni nu stia la ce lucrau bioteroristii. Pana in ziua incidentului. Cine putea sa prevada ca acea micuta capsula sparta in mii de bucati continea un virus atat de letal?

Daca razboiul biologic se va dovedi o afacere pentru industria farmaceutica, n-ar fi de mirare ca cineva sa-si piarda controlul. Poate ca nu riscam sa devenim toti zombi din cauza unui T-Virus precum cel din Resident Evil, dar de "amenintare terorista” auzim vorbindu-se aproape in fiecare zi. Nu si despre moduri mai originale de a o combate. Un exemplu? Cateva parti dintr-un telescop de la NASA scos la pensie in 2000, Compton Gamma Ray Observatory, au fost utilizate pentru constructia unui detector capabil sa recunoasca surse radioactive. O vreme, acest telescop a identificat razele gamma emise de corpurile celeste, in prezent le repereaza pe cele emanate de plutoniu, cesiu si uraniu, ce pot fi utilizate in confectionarea armelor de distrugere in masa.

7. Matrix: Revolta masinilor

In opinia unora, revolta masinilor a inceput deja, numai ca noi ne vom da seama de acest lucru de-abia cand va fi prea tarziu.

Cine comanda? Daca traim de fapt intr-un software? Ceea ce numim “realitate” este de fapt un ansamblu de semnale si perceptii; iar Realitatea ar putea sa nu fie compusa din atomi, ci dintr-o serie de stimuli electici creati artificial. In definitiv, am putea fi in mod inconstient sclavii masinariilor. Potrivit futurologilor, pana in 2084 strazile noastre vor fi patrulate de roboti-politisti, dar pentru romanticii care mai au inca incredere in rasa umana iata si o veste buna: a fost deja pus la punct Heart, robotul caruia ii place sa fie alintat. La fiecare mangaiere, bataile lui cardiace se accelereaza. Pentru creatorii lui Heart si al armatei de pseudo-umanoizi care il insotesc, aceste “fiinte” sunt un exemplu al felului in care masinile vor cuceri in timp emotii tot mai asemanatoare cu cele umane.



8. De la fantezie la realitate: ziua cand Soarele s-a stins

Curajosii sunt pregatiti deja sa plece intr-o misiune care va decide soarta umanitatii. Soarele se stinge. Dar daca am reusi sa-i prelungim putin viata? Planul prevede detonarea unei enorme bombe nucleare in inima stelei noastre, pentru a o reactiva si a o trezi din letargie. Cel putin pentru o vreme. Ori la bal ori la spital, una din doua… Iar pentru fabricarea bombei au fost utilizate toate materialele radioactive de pe Pamant.

Mai mult sau mai putin peste 5 miliarde de ani, cand isi va fi epuizat toate rezervele de hidrogen din nucleul sau, Soarele va deveni o stea de dimensiuni colosale (aproape de 100 de ori mai mare decat este in prezent): un gigant rosu. Straturile aflate la exteriorul astrului se vor extinde, iar “atmosfera” lui va inghiti pe nerasuflate planete precum Venus, Mercur si poate chiar Terra. Sa ne transferam pe Marte nu ne va fi de mare folos, iar deocamdata, o tehnologie care sa ne permita sa calatorim dincolo de Sistemul Solar, in timpi rezonabili, este doar un vis. Dar stati linistiti, nu vom ajunge vii la fatidica scadenta: cam cu un miliard de ani inainte, luminozitatea Soarelui va creste cu circa 10%. Putin cam prea fierbinte pentru apa din care suntem facuti si pentru cea care ocupa buna parte din Pamant.


9. Cronica unei distrugeri amanate: la ce ora vine sfarsitul lumii?

Cine a spus ca trebuie neaparat sa sfarsim la fel ca dinozaurii? De cand l-au reperat pentru prima oara, in 2004, astronomii nu-si mai iau ochii de la el. Este un asteroid cu un diametru de circa 350 metri, botezat Apophis (dupa Apòfì, zeul egiptean al Distrugerii), care in urmatorul ciclu de rotatie ar putea ajunge foarte aproape de Terra.

Oamenii de stiinta au indicat ca impactul ar putea avea loc pe 13 aprilie 2029, in Oceanul Pacific, la 500 km vest de Santa Monica. In eventualitatea in care totusi asteroidul va ocoli la data respectiva atat Pamantul, cat si Luna, nu va fi decat o amanare: sapte ani mai tarziu, in data de 13 aprile 2036, daca Apophis va lovi Pamantul, deflagratia va fi 110.000 ori mai puternica decat cea de la Hiroshima. Este intrebarea pe care si-au pus-o in 1947 cercetatorii de la Bulletin of the Atomic Scientists din cadrul Universitatii din Chicago. Pentru a raspunde, ei au imaginat un orologiu simbolic, Doomsday Clock (ceasul Apocalipsei), in care miezul noptii simbolizeaza sfarsitul lumii cauzat de un razboi atomic. Acele virtuale ale acestui dispozitiv infricosator sunt miscate inainte si inapoi in functie de tensiunile politice internationale. Cand a fost creat orologiul, in plin Razboi Rece, s-a decis ca doar 7 minute ne mai desparteau de “miezul noptii”. Ultimele proiectii, cele din 2007, au deplasat acele ceasornicului cu doua minute inainte. Cat e ceasul? Este 12 fara 5.