Alchimia

Alchimia este o formă de cunoaştere protoştiinţifică, specifică etapelor din vechime ale istoriei cunoaşterii umane (antichitate şi evul Mediu), care avea trei obiective principale:

>

• transmutaţia^[1] metalelor în aur şi argint
• crearea unui homunculus, un om artificial
• obţinerea aurului din metal; substanţa magică ar fi fost piatra filozofală (o licoare sau o pulbere).

Când metalurgia egipteană a fuzionat cu filozofia greacă şi cu misticismul Orientului Mijlociu, în secolul I, a luat naştere alchimia, predecesoarea chimiei moderne.

De aici reiese că alchimia nu era doar o formă de investigare a naturii, ci şi o disciplină filozofică şi spirituală. Noţiuni din chimie, metalurgie, fizică, medicină (ştiinţe aflate în fază incipientă) se combină cu cele din astrologie, religie, spiritualism, misticism, semiotică şi artă.

În epoca actuală, alchimia prezintă interes doar pentru istoria ştiinţei, pentru dimensiunile ei mistice, ezoterice şi pentru artă, ca generatoare de motive şi subiecte.

>
Termenul alchimie provine din arabul al-kimiya sau al-khimiya, care e compus din articolul al şi cuvântul grec khymeia (χυμεια) care înseamnă a topi , a lipi, a împreuna.Alţi autori consideră şi expresia Al Kemi, care înseamnă artă egipteană, mai ales că egiptenii îşi numeau pământul Kemi, considerându-l înzestrat cu puteri magice. În sfârşit, este posibil ca etimologia să se rezume la termenul chinez kim-iya, care înseamnă licoare pentru a face aur.

Aşa-numitul Opus alchemicum pentru obţinerea pietrei filozofale cuprindea şapte proceduri împărţite în:

• patru operaţiuni:
  • putrefacţie,
  • calcinare,
  • distilare,
  • sublimare;

• trei faze:
  • soluţie,
  • coagulare,
  • uniune.

Cele trei stadii fundamentale:

• nigredo- acţiune asupra negrului, materia se dizolvă intrând în putrefacţie;
• albedo- acţiune asupra albului, materia se purifică, se sublimează;
• rubedo- acţiune asupra roşului, stadiul final.