Top 10 lucruri mai putin cunoscute despre vise

Visele sunt o componenta a vietii umane – si animale, daca stam sa urmarim reactiile pe care le au, uneori, cainii sau pisicile noastre, atunci cand dorm – despre care mai mult facem presupuneri, decat cunoastem ceva cu certitudine. Ele exista si se desfasoara, independent de voia noastra, uneori dupa tipare bine definite – incapacitatea de a fugi sau de a riposta, ori starea de imponderabilitate derivata din deplasarea cu o viteza uriasa – alteori, haotice, aleatorii, premonitorii, infricosatoare sau euforice. Pe unele ni le explicam ca urmari ale unor experiente mai mult sau mai putin marcante din timpul unei zile, in timp ce altora ne este imposibil sa le identificam sursa si sau sa le asociem cu diferite simboluri. Stiinta interpretarii onirice, al carei parinte este celebrul medic neuropsihiatru Sigmund Freud, ofera, in unele situatii, lamuriri satisfacatoare. Totusi, nu decodificarea simbolurilor ascunse ale viselor face obiectul de studiu al acestui material, ci trasaturile pe care acestea le au, din perspectiva pur stiintifica. 


10. Si orbii viseaza


Oamenii care orbesc dupa nastere vad, in continuare, imagini in visele lor. Cei care s-au nascut fara darul vederii sunt privati de aceasta dimensiune onirica, dar se bucura de vise la fel de "vii" ca toti ceilalti, limitate, insa, visele lor se desfasoara in gama tuturor celorlalte simturi: auz, miros, gust, atingere si emotie. Pentru un vazator este greu sa isi imagineze toate aceste lucruri in vis, dar nevoia de somn a creierului uman este atat de puternica, incat acesta poate angrena toate situatiile si mecanismele fizice posibile pentru a impune un repaus odihnitor si eficient sistemului 


9. Uitam 90% din tot ce visam
 


La cinci minute dupa ce un om se trezeste, el a uitat deja jumatate din ce a visat. Dupa zece minute, 90% din amintirea visului a disparut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit intr-o dimineata dupa un vis fabulos - indus, probabil, de opiu - si a asternut cu creionul pe hartie descrierea "viziunii dintr-un vis", in ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate poeme englezesti: Kublai Khan. In timp ce scria, mai exact dupa cel de al 54-lea vers, a fost intrerupt de cineva. Coleridge s-a intors sa isi termine poemul, dar nu si-a putut aminti restul visului. Poezia nu a mai fost niciodata completata. Cazuri similare mai exista. De exemplu, Robert Louis Stevenson a scris povestea Doctorului Jeckyll si a Doamnei Hyde prin vis, iar Frankenstein, al Maryei Shelley, a fost tot vlastarul unei experiente in somn.

 8. Toata lumea viseaza

 

Orice fiinta omeneasca viseaza (exceptand cazurile de tulburare psihologica grava ), insa barbatii si femeile viseaza diferit si au reactii fizice distincte. Barbatii tind sa viseze mai mult despre alti barbati, in timp ce femeile viseaza in mod egal despre femei si barbati. Mai mult, atat barbatii, cat si femeile experimenteaza reactii fizice de natura sexuala in timp ce viseaza, indiferent daca visele au ori nu o tenta sexuala explicita; aproape zilnic, barbatii au erectii, iar femeilor li se vascularizeaza mai puternic zona genitala.






7. Visele previn psihozele


 


Intr-un studiu recent, aplecat asupra somnului, s-a constatat ca subiectii care erau treziti la inceputul fiecarui vis, dar li se permiteau, totusi, opt ore de somn, au experimentat cu totii dificultati de concentrare, iritabilitate, halucinatii si semne de psihoza, dupa numai trei zile de asemenea tratament. Atunci cand, in sfarsit, li s-a permis un somn continuu si neintrerupt, cu vise, creierele subiectilor au recuperat timpul pierdut ridicand simtitor procentul de somn in stare REM (Rapid Eye Movement sau Miscarea Rapida a Ochilor). Adica, au visat mult mai mult, pentru a ajuta la refacerea cerebrala.






 
6. Visam numai despre ce cunoastem
   



Visele noastre sunt adesea populate de straini care interpreteaza anumite roluri, bine definite, dar care, desi poate e greu de crezut, nu sunt inventii ale mintii noaste - acele figuri sunt figuri reale ale unor oameni reali, pe care i-am intalnit pe parcursul vietii, dar pe care este posibil sa nu le mai recunoastem si de care nu ne mai amintim. Asasinul funest din cel mai recent cosmar poate fi individul care a pus benzina in rezervorul masinii tatalui pe cand noi eram doar niste copii. Cu totii am vazut sute de mii de chipuri in viata noastra, asadar exista o rezerva nesfarsita de personaje pe care creierele noastre sa le utilizeze in timp ce visam.




5. Nu toti viseaza in culori
 




  

Reiese, din unele studii, ca nu mai putin de 12% dintre oamenii vazatori viseaza exclusiv in alb si negru. Restul viseaza colorat. De asemenea, oamenii tind sa aiba teme comune in visele lor, situatii relationate cu scoala sau serviciul, urmariri, alergare ingreunata si pe loc, experiente sexuale, esecuri, intarzieri, decesul unei persoane dragi, dinti cazuti, zbor, picarea unui examen sau un accident de masina. Pana acum, nu se stie daca impactul unui vis marcat de violenta sau moarte poarta o incarcatura emotionala mai puternica in cazul unei persoane care viseaza color, decat in cazul uneia care viseaza alb-negru.


 4. Visele nu sunt despre ceea ce par a fi




Atunci cand visam despre un anumit subiect, este posibil ca visul sa nu se refere tocmai la acel lucru. Visele comunica intr-un limbaj simbolic si incifrat. Mintea, inconstienta, incearca sa compare visul cu altceva, similar. Asadar, orice simbol ar alege visul, este foarte putin probabil sa fie vorba despre un simbol explicit, al chiar lucrului visat. Practic, aici intervine acea "interpretare a viselor", de care se face vinovat Freud si care asociaze scenarii onirice precum pierderea dintilor cu decesul cuiva apropiat, scaldatul in ape tulburi cu o boala ce se apropie, ori prezenta unor animale cu niste dusmani, mai mici sau mai mari, din viata reala.




3. Dependentii care au renuntat la vicii au vise mai realistice






Oamenii care au fost mult timp fumatori si s-au lasat de acest viciu, experimenteaza, se pare, vise mult mai vii decat ar avea in mod normal. In plus, Jurnalulul de Psihologie Anormala relateaza: "In randul a 293 de fumatori abstinenti, intr-o perioada cuprinsa intre una si patru saptamani, 33% au declarat ca au avut cel putin un vis despre fumat. In majoritatea viselor, subiectii s-au surprins fumand si au resimtit puternice emotii negative, precum panica si vina. Visele despre fumat erau rezultatul scaderii nivelului de nicotina si nu au fost experimentate de 97% dintre subiecti atunci cand fumau." Aparitia viselor era relationata semnificativ cu durata abstinentei. Aceste vise au fost incadrate ca fiind mai vii decat cele obisnuite si erau la fel de comune ca majoritatea simptomelor renuntarii la tutun.




2. Stimulii externi ne invadeaza visele
 




Se numeste Incorporare Onirica si reprezinta experienta pe care majoritatea o avem, cel mai comun, atunci cand un sunet din realitate se aude in vis si este cumva asociat unui element din scenariul visat. Un exemplu asemanator este acela al situatiei cand ne este sete, frig sau avem o alta nevoie fiziologica, in realitate, iar mintea noastra incorporeaza aceasta nevoie in vis. Un asemenea caz se poate transpune oniric visand cum bei un mare pahar cu apa, dupa care setea revine, bei iar, iar ciclul se repeta pana cand te trezesti si chiar bei un pahar cu apa. Acest concept este ilustrat in pictura lui Salvador Dali denumita "Vis provocat de zborul unei albine in jurul unei rodii, cu o secunda inainte de trezire".




1. Suntem paralizati in timpul somnului




Fie ca ne vine sau nu sa credem, trupurile noastre sunt, virtual, paralizate in timpul somnului - cel mai probabil pentru a se preveni miscarea lor in concordanta cu ceea ce visam. Potrivit unor studii, glandele secreta un hormon care ajuta la inducerea somnului, iar neuronii trimit semnale coloanei vertebrale, care cauzeaza relaxarea si, in cele din urma, paralizia temporara a corpului. De asemenea, atunci cand sforaim, nu visam. Copiii mici nu viseaza despre ei insisi pana la varsta de 3 ani. De la aceeasi varsta, micutii au in mod tipic mai multe cosmaruri decat adultii, pana in jurul varstei de 7-8 ani. De asemenea, daca suntem treziti in mijlocul unui vis, este mai probabil sa ni-l amintim ceva mai bine decat am face-o daca ne-am trezi dupa o intreaga noapte de somn.

"Ora Pamantului" 2010: Earth Hour in Romania

Pentru a treia oara, Romania va participa, in acest an, la campania Earth Hour: sambata, 27 martie, incepand cu ora 20.30, suntem invitati sa dam planetei un ragaz de o ora, stingand luminile si aparatele electrice si reducand, astfel, consumul de energie si, implicit, poluarea.

La un an dupa debutul international al miscarii Earth Hour (2007), Romania s-a alaturat si ea campaniei: in 2008, in cateva orase a fost intrerupt iluminatul public stradal si al unor cladiri importante.






Opera Nationala din Bucuresti a fost primul edificiu public care a si-a stins luminile, timp de o ora, pentru a marca solidarizarea cu "Ora Pamantului". Inceputul a fost, asadar, timid, dar promitator

.






In anul urmator, 2009, Romania a participat la campanie in mod oficial, iar amploarea manisfetarilor a fost mult mai mare: conform datelor furnizate de Dispeceratul Energetic National, pe data de 28 martie 2009, intre orele 20.30 si 21.30, 2 milioane de romani au stins luminile in locuinte, iar numeroase cladiri publice (intre care Palatul Parlamentului, Ateneul Roman, Opera Romana, Primaria Municipiului Bucuresti, Muzeul National de Arta din capitala si peste 30 de sedii si unitati de productie ale unor mari companii) au "oprit curentul" timp de o ora.








Momentul a fost marcat si de un concert 100% unplugged al trupei Sistem, un eveniment organizat de Astroclubul Bucuresti si o actiune a WWF, promotorul campaniei la nivel mondial.






Anul acesta, Ora Pamantului va fi sarbatorita inca si mai amplu. 27 de orase din Romania si-au anuntat deja, oficial, participarea, Earth Hour urmand a fi marcata de stingerea luminilor in numeroase cladiri publice si sedii ale unor companii din intrega tara.






Un eveniment special, organizat cu sprijinul lui Zoli Toth, solistul trupei Sistem si ambasadorul Earth Hour in Romania, va "da stralucire" evenimentului - chiar daca esenta acestuia este stingerea luminilor… pentru un ceas de "odihna" acordata Terrei.

Sapte Mituri False Din Lumea Stiintei

Astronomie, fiziologie, neurologie, fizica… numeroase domenii ale cunoasterii sunt impodobite, printre teorii, legi si axiome, cu diverse “clisee” pe care toata lumea le-a auzit, toata lumea le repeta, toata lumea le crede, dar care, in lumina unor recente descoperiri stiintifice, nu mai sunt valabile. Printre multele de acest gen, iata cateva foarte cunoscute, dar care au primit – unele foarte recent - niste lovituri zdravene, in urma carora au necesitat reparatii de urgenta.




7.La varsta adulta, neuronii nu se mai dezvolta

 Mare parte din dezvoltarea esentiala a creierului are loc in copilarie, e drept. Totusi, spre deosebire de conceptiile vehiculate pana in urma cu cativa ani, creierul adult nu sta pe loc, nu devine static, pierzandu-si plasticitatea care i-a permis sa se modeleze atat de spectaculos in cursul primilor ani de viata... Studiile mai noi au aratat ca, si la varsta matura, neuronii cresc si se transforma, ca raspuns la stimulii oferiti de experientele noi din viata. Cercetari efectuate pe soareci adulti, de catre specialisti neurologi de la Massachusetts Institute of Technology (MIT), au demonstrat ca dendritele (prelungirile arborescente ale neuronilor, prin care acestia transmit impulsurile nervoase de la o celula la alta a creierului) isi pot modifica dimensiunile. In unele cazuri, dendritele chiar si-au dublat lungimea.
Nu toti neuronii din creierul adult sunt capabili de astfel de performante,. Dar unii o pot face, astfel incat, pe masura ce cercetarile asupra creierului avanseaza, vor fi descoperite, probabil, tot mai multe tipuri de neuroni in stare de modificari structurale de care nimeni, pana in urma cu cativa ani, nu-i credea capabili.



6.Oamenii utilizeaza doar 10% din creier

Desi a tot fost auzita timp de vreun secol, aceasta afirmatie nu este adevarata - din fericire. Odata cu progresul reprezentat de tehnologia numita imagistica prin rezonanta magnetica, s-a putut demonstra clar ca oamenii isi folosesc cortexul cam la intrega capacitate. In starea de veghe, creierul utilizeaza substante chimice (neurotrasmitatori) si impulsuri electrice pentru a asigura comunicarea intre toate regiunile sale, printr-un flux practic continuu de informatii. Abia in starea de somn profund, comunicarea intre diversele regiuni ale scoartei cerebrale se reduce, iar zonele ramase active apar, pe imaginile RMN, ca niste insulite mai luminoase intr-un ocean intunecat. Dar, de oprit, creierul nu se opreste niciodata, in cursul vietii; nu are zone inactive care raman asa cu anii si care sa reprezinte 90% din structura lui, asa cum spune mitul. Chiar daca, rand pe rand, diferitele zone mai iau cate o pauza, ca sa-si refaca rezervele de energie, functionarea scoartei cerebrale, in ansamblu, este continua si extinsa pe toata suprafata ei.

5.In spatiu nu exista gravitatie

Aceasta conceptie gresita se datoreaza, pesemne, expresiei "gravitatie zero" prin care e descris mediul din interiorul navelor spatiale. E adevarat, gravitatia scade cu patratul distantei fata de Pamant, dar nu devine niciodata nula. Gravitatie exista peste tot, chiar si in spatiu. Astronautii par sa pluteasca pentru ca, in realitate, ei sa afla in cadere libera continua spre Pamant, miscarea "in jos" e completata de o miscare continua pe orbita terestra, o miscare laterala, sa zicem. Ei cad dar, fiindca sunt purtati mereu lateral, nu ajung niciodata sa dea cu fundul de podea.

4.Marele zid chinezesc e singura constructie vizibila din spatiu

Foarte populara legenda urbana (am invatat asta si la geografie, in clasa a cincea), povestea are diverse variante, care insa au fost puse in discutie in aceste vremuri in care multa lume s-a perindat pe acolo pe sus si a putut constata ce se vede si ce nu se vede din spatiu. Prin urmare, ideile trebuie actualizate, fiinca lucrurile nu stau chiar asa cum am invatat noi in clasa a cincea. Marele zid chinezesc poate fi vazut de pe orbita terestra joasa, aflata la cca. 215 km inaltime deasupra Pamantului, de unde pot fi zarite, de asemenea, si alte cateva constructii de mari dimensiuni, precum autostrazi sau pistele unor aeroporturi mari. Chiar de pe Statia Spatiala Internationala (ISS), care orbiteaza la aproximativ 400 km deasupra planetei, se pot distinge marile aglomerari urbane, care se detaseaza clar de fundalul reprezentat de terenul din jur. Stim din sursa sigura ca si piramidele de la Giza sunt vizibile de pe ISS, cu ajutorul unui binoclu; asa afirma astronautul Ed Lu, care le-a vazut cu ochii lui. In schimb, varianta care zice ca Marele Zid Chinezesc ar fi singura constructie terestra care e vizibila de pe Luna… ne pare rau, oamenii de stiinta zic ca nu, nu e vizibila de acolo.

3.Meteoritii se incalzesc datorita frecarii cu aerul, atunci cand intra in atmosfera

Ei bine, nu. Nu se incalzesc din cauza asta. de incins, se incing ei, dar datorita unei alte forte. Strabatand atmosfera cu mare viteza, ei imping aerul din fata lor, comprimandu-l. Comprimarea unui gaz duce la cresterea temperaturii lui. Or, in cazul fenomenului despre care vorbim, avem de-a face cu o compresie foarte violenta, deoarece meteoritii "merg" cu viteze foarte mari (care pot atinge 15 km/secunda.) Asadar, compresia este cea care determina cresterea temperaturii aerului din imediata apropiere a meteoritului, iar aerul fierbinte incalzeste, la randul sau, bucata de material cosmic care cade din cer

.

2.Distanta Pamantului fata de Soare, variabila in cursul unui an, determina existenta anotimpurilor

 Evident, cand stai aproape de un foc, te incalzesti mai mult decat atunci cand stai mai departe de el. Apoi, orbita Pamantului are forma unei elipse, deci planeta nu se afla mereu la distanta egala fata de Soare. Si, uite asa, s-a ajuns la concluzia ca departarea la care se afla Pamantului fata de Soare e cea care determina instalarea unui anume anotimp. Pare destul de logic, dar e gresit. Daca am face calculele (ma rog, o sa ne bazam pe cele facute de oameni de stiinta care se pricep mai bine la mate decat noi) am constata ca, atunci cand se afla la periheliu (cel mai aproape de Soare, in decursul unui an), Pamantul ar fi doar cu cateva grade mai cald decat atunci cand se afla la afeliu (la distanta cea mai mare fata de Soare). Insa diferenta intre iarna si vara, in ceea ce priveste temperaturile, e de obicei, mai mare de cateva grade. Iar cand in emisfera nordica e iarna, in cea sudica e vara, si atunci, cum explicam acest fenomen?

Pai, exista o explicatie: nu distanta fata de Soare, ci inclinarea axei Pamantului fata de planul orbitei determina existenta anotimpurilor. Axa de rotatie a Pamantului (linia imaginara care "inteapa" planeta, trecand prin Polul Nord si Polul Sud) nu este perpendiculara pe planul orbitei Pamantului in jurul Soarelui, ci este inclinata intr-un unghi de circa 23,5 grade. Cand in emisfera nordica e vara, axa Pamantului e inclinata catre Soare; planeta primeste mai multa radiatie solara, care incalzeste solul si determina cresterea temperaturii. Cand in emisfera nordica e iarna, axa Pamantului e inclinata in directia opusa Soarelui; razele acestuia, cazand oblic pe suprafata Terrei, incalzesc mai putin eficient suprafata lui, asa ca temperaturile scad. Iar cand aici, in emisfera nordica, e iarna, in cea sudica e vara, caci partea de planeta respectiva e indreptata spre Soare.

1.Guma de mestecat se digera in 7 ani 

Ei, nici chiar asa! E drept, guma de mestecat din ziua de azi nu e chiar mancare, ci mai degraba o dracie sintetica, asa ca s-ar putea sa fie ceva mai greu de digerat decat un cartof sau un snitel. Dar sistemul digestiv, cu acizii sai tari si enzimele lui puternice, ii vine de hac gumei in cateve zile. (Asta nu inseamna ca ar trebui s-a o inghitim fara grija. Cum spuneam, n-are mai nimic natural in ea.) De unde pana unde a aparut povestea asta? Probabil - asa cred doctorii - a fost doar o sperietoare, o "minciuna" cu care mamele incercau sa-i descurajeze pe copiii sa inghita preparatul acela dubios. Copiii, care timp de ani de zile fusesera invatati sa inghita mancarea dupa ce o mestecau, aveau clar nevoie de o motivatie ca sa nu inghita si guma, dupa ce o mestecasera constiincios. Necazuri apar numai daca o persoana inghite cantitati mai mari de guma - un pumn de bucati de substanta cauciucoasa e clar ca nu face bine nimanui... Un cocolos mare de guma mestecata si inghitita ar putea bloca tubul digestiv, creand probleme care sa impuna o interventie medicala de urgenta. (Ar fi, deci, o chestiune de ore - nici vorba de sapte ani.)

 

50 de lucruri neobisnuite pe care nu le stiai despre tine

Credeai ca te cunosti atat de bine incat secretele corpului tau, pur si simplu, nu mai exista pentru tine? Ei bine, vei fi surprins sa afli cat de putine lucruri cunosti, de fapt, despre propria ta persoana. Citeste cele 50 de informatii de mai jos si verifica-ti singur cunostintele generale. Vei afla, cu siguranta, ca trupul tau este un univers despre care nici macar nu iti imaginai ca poate exista.

•Persoanele care fumeaza un pachet de tigari pe zi beau, practic, o ceasca de tar pe an.

•Oamenii sunt singurele animale capabile sa traseze o linie dreapta.

•ADN-ul unui om contine 80.000 de gene.

•Asa cum amprentele digitale sunt unice, amprenta limbii fiecarei persoane este diferita fata de celelalte.

•Un adult are mai putine oase in organism decat un copil. Ne incepem viata cu 350 de oase dar, pentru ca anumite oase se unesc in timpul cresterii, la maturitate mai avem doar 206.
•Chiar daca nu este la fel de sensibil precum cel al unui caine, nasul uman poate percepe pana la 50.000 de mirosuri diferite.


•Acizii digestivi prezenti in stomacul uman sunt atat de puternici incat pot dizolva zincul si coroda otelul. Din fericire pentru noi, celulele din mucoasa gastrica a stomacului se innoiesc la maxim 3-4 zile, nelasand timp acizilor sa le dizolve.

•Un plaman uman contine peste 300.000 de milioane de vase capilare. Daca aceasta ar fi puse cap la cap, s-ar intinde pe o distanta de 2400 de kilometri.

•Testiculele unui barbat produc 10 milioane de spermatozoizi in fiecare zi - suficent cat acesta sa poata repopula planeta in doar sase luni.

•Oasele umane sunt le fel de rezistente precum granitul. Un os de marimea unei cutii de chibrituri poate suporta presiunea unui bloc de 9 tone - de patru ori mai mult decat poate suporta betonul
•Cel mai mare organ al corpului uman este pielea. Ea poate acoperi, in cazul unui adult, o suprafata de 1,9 metri patrati. De asemenea, in timpul vietii unui om, acesta pierde pana la 18 kilograme de piele moarta.


•Cand doarme, un om creste in medie cu 8 milimetri, pentru ca dimineata sa revina la inaltimea initiala. Motivul este simplu... forta gravitationala care actioneaza asupra cartilagiilor.

•Un om consuma, in medie, 50 de tone de mancare si bea circa 50.000 de litri de lichide de-a lungul vietii.

•Muschii unui ochi se misca de circa 100.000 de ori pe zi. Pentru a ne imagina ce inseamna acest lucru, ganditi-va ca echivalentul unui asemenea efort pentru muschii picioarelor inseamna un traseu de 80 de kilometri in fiecare zi.

•In 30 de minute, corpul uman degaja suficienta caldura incat sa poate fierbe 3,5 litri de apa.
•O picatura de sange are nevoie de numai 30 de secunde pentru a face un circuit complet al corpului uman.



•Ochiul uman percepe doar 90% dintre informatiile pe care le primeste.

•Ovarele contin aproximativ jumatate de milion de ovule. Cu toate acestea, doar 400 dintre ele vor avea ocazia de a da nastere unei noi vieti.

•Fiecare centimetru patrat de piele contine cel putin 32 de milioane de bacterii. Din fericire, cele mai multe dintre ele sunt inofensive.

•Numai picioarele contin peste 500.000 de glande sudoripare, glande care pot elimina pana la jumate de litru de transpiratie pe zi.
•Viteza cu care aerul este eliminat in timpul unui stranut este de cel putin 160 de kilometri pe ora.


•In timpul unei vieti, un om poate produce pana la 24.000 de litri de saliva, suficient cat pentru a umple doua piscine olimpice.

•Un om poate rezista pana la 40 de zile fara mancare, 6 zile fara apa si 6 minute fara aer. De asemenea, el nu poate rezista, in mod normal, fara sa doarma mai mult de 11 zile.

•Capul unui copil cantareste cat un sfert din greutatea corpului acestuia. La maturitate, capul reprezinta doar a opta parte din greutatea trupului.

•Unghiile de la degetele mainilor cresc, in medie, de sase ori mai repede decat cele ale picioarelor
•Aproximativ 50.000 de celule din corpul tau au murit si au fost inlocuite chiar in timp ce citesti acest articol. Scheletul tau este unul nou la fiecare trei luni si ai o piele noua in fiecare luna.

•Fiecare centimetru patrat din pielea ta contine 6 metri de vase de sange, 3,5 metri de nervi, 1300 de celule nervoase, 100 de glande sudoripare si 3 milioane de celule.

•Pentru a te incrunta, esti nevoit sa folosesti 43 de muschi ai fetei. Pentru a zambi nu ai nevoie decat de 17.

•Din cele 206 oase ale corpului uman, mai mult de jumate din ele se afla in maini si picioare.

•Inima unui om bate de aproximativ 3 miliarde de ori in timpul vietii acestuia.
•Aorta este cel mai mare vas sanguin din corpul uman. In cazul unui om adult, ea are diametrul unui furtun de gradina. La polul opus se afla capilarele. Acestea sunt atat de subtiri incat este nevoie de 10 astfel de vase, puse unul langa altul, pentru a egala grosimea unui fir de par.



•Orice persoana pierde, in medie, 100 de fire de par pe zi si peste 10 miliarde de particule de piele moarta.

•Ochiul uman este capabil sa distinga aproximativ 1 milion de culori diferite si sa obtina mai multe informatii decat cel mai performant telescop construit vreodata.

•Atunci cand atingi un obiect, semnalul circula prin corp, prin intermediul nervilor, cu peste 200 de kilometri pe ora.

•Un om inspira si expira de circa 23.000 de ori pe zi

•Locul in care parul uman creste cel mai repede este barba. Daca nu ar fi taiata periodic, o barba ar putea atinge pana la 10 metri lungime.

•In prima luna de viata, un copil invata atat de multe lucruri incat sinapsele din creierul sau cresc de la 50 de trilioane la 1 quadrilion. Daca si corpul sau s-ar dezvolta cu aceeasi viteza, copilul ar cantari 77 de kilograme dupa numai o luna de viata.

•Stomacul unui adult poate cuprinde pana la 1,5 litri de hrana.

•Unghiile si parul sunt alcatuite din aceeasi substanta... cheratina.

•Degetele mari de la picioare sunt unele dintre cele mai importante structuri ale corpului nostru. Datorita acestor degete, un om isi poate pastra pozitia verticala si isi poate mentine echilibrul.
•Barbatii mai scunzi de 1,28 metri si femeile mai scunde de 1,18 centimetri sunt considerati pitici.


•Fiecare om isi indoaie degetele de 25 de milioane de ori intr-o viata.

•Marimea inimii unui om este egala cea cea a propriului sau pumn.

•Creierul uman genereaza intr-o zi mai multe impulsuri eletrice decat toate telefoanel mobile din lume la un loc.

•In corpul fiecaruia dintre noi traiesc bacterii a caror greutate insumata ar atinge cifra de 2 kilograme.
•Plamanul drept retine, intotdeauna, mai mult aer decat cel din partea stanga.


•Numai in gura, un om are pana la 40.000 bacterii.

•In momentul nasterii, creierul unui copil contine circa 14 miliarde celule, numar care nu mai creste pana ala sfarsitul vietii. Dupa varsta de 25 de ani, creierul uman incepe sa piarda pana la 100.00 de celule zilnic. Dupa varsta de 50 de ani creierul uman isi reduce simtitor volumul.

•Femeile clipesc de doua ori mai des decat o fac barbatii.

•Cele mai mici celule din corpul unui barbat sunt spermatozoizii

Pamantul, o holograma uriasa?

Trecand in viteza prin sudul rural al Hanovrei, cu usurinta se poate rata locatia experimentului GEO600. Din afara, nimic impresionant: intr-un colt de ogor, un complex de cladiri cubice, din care ies, in unghi drept, doua santuri acoperite cu ondulin. Sub straturile metalice se afla insa un detector ce se intinde pe o distanta de 600 metri. In ultimii sapte ani, dispozitivul anglo-german s-a angajat in cautarea undelor gravitationale – pulsatii in continuumul spatiu-timp, declansate de obiecte astronomice super-dense, precum stelele neutronice si gaurile negre. GEO600 nu a detectat pana acum nicio astfel de unda gravitationala, dar s-ar putea sa fi realizat, in schimb, cea mai importanta descoperire din fizica a ultimei jumatati de secol.



Un zgomot ne zdruncina lumea

Pentru a masura fenomenul undelor gravitationale, echipa GEO600 declanseaza o singura raza laser printr-o oglinda pe jumatate argintata, denumita "distribuitor sau separator de raza". Aceasta portioneaza lumina in doua fascicole, care trec prin bratele perpendiculare, lungi de cate 600 metri, ale instrumentului si sunt reflectate inapoi. Razele luminii reflectate se recombina in separator si creeaza un tipar de interferenta a luminii, marcand regiunile intunecate in care undele luminoase fie s-au anulat fie s-au potentat reciproc. Orice schimbare de pozitie a acestor regiuni comunica o variatie a lungimii relative a traseelor, ceea ce poate coincide cu prezenta unei unde gravitationale.

Timp de mai multe luni de zile, echipa de cercetatori GEO600 s-a tot blocat incercand sa identifice o sursa pentru zgomotul inexplicabil care perturba detectorul. Ramasi fara piste, oamenii de stiinta au fost abordati, din senin, cu un raspuns. Acesta venea de la un alt cercetator, care chiar prezisese zgomotul inainte ca membrii GEO600 sa il fi detectat. Potrivit lui Craig Hogan, expert al laboratorului de fizica a particulelor Fermilab din Batavia, Illinois, germanii din Hanovra au dat peste o limita fundamentala a continuumului spatiu-timp - punctul in care spatiul si timpul inceteaza sa se mai comporte sub forma armonioasa descrisa de Einstein si incep sa se dizolve in "granule", tot asa cum fotografia dintr-un ziar se fragmenteaza in puncte atunci cand este marita.

"Se pare ca GEO600 este "inghiontit" de convulsii microscopice de cuantum spatio-temporal. Daca rezultatul celor de la GEO600 este ceea ce suspectez eu ca este, atunci traim cu totii intr-o uriasa holograma cosmica", sustine Hogan transant. Hologramele care se pot gasi pe cardurile de credit sau pe unele bancnote sunt aplicate bidimensional pe suprafete de plastic. Atunci cand lumina ricoseaza din ele, se creeaza aparenta unei imagini tridimensionale. In anii '90, fizicianul Leonard Susskind si castigatorul premiului Nobel Gerard 't Hooft sugerau ca acelasi principiu s-ar putea aplica Universului ca intreg. Experientele noastre cotidiene ar putea ele insele sa fie o proiectie holografica a proceselor fizice care au loc pe o suprafata bidimensionala, indepartata.



Principiul holografic si gaurile negre

Totusi, "principiul holografic" este de natura sa ne indigneze pana la celule, negandu-ne, la urma urmei, intr-o oarecare masura, existenta. Pare greu de crezut pentru oricine ca s-a trezit astazi, a ajuns la birou, iar acum citeste acest articol pentru ca un anumit fenomen care ne pune in valoare are loc undeva in Univers. Nimeni nu stie ce implicatii ar avea pentru noi sa traim, cu adevarat, intr-o holograma si, totusi, teoreticienii au motive intemeiate sa creada ca destule aspecte ale acestui principiu sunt adevarate. Ideea remarcabila a lui Susskind si 't Hooft are la baza studii revolutionare asupra gaurilor negre, testate de catre Jacob Bekenstein de la Universitatea Evreiasca din Israel si de Stephen Hawking de la Universitatea Cambridge. In anii' 70, Hawking a demonstrat ca gaurile negre nu sunt in totalitate negre si emit, cu lentoare, o radiatie ce provoaca evaporarea lor treptata si in cele din urma le stimuleaza disparitia.




Atunci cand o gaura neagra dispare, toata informatia despre steaua care a colapsat pentru a o forma dispare o data cu ea; ceea ce contrazice larg sustinutul principiu ca informatia nu poate fi distrusa. Este un concept cunoscut sub denumirea de "paradox al informatiei gaurii negre". Conform lui Bekenstein, continutul informational al unei gauri negre este proportional cu raza sa de actiune; aceasta reprezinta suprafata teoretica pe care o acopera o gaura neagra si marcheaza punctul din care nu mai exista intoarcere pentru materia sau lumina atrasa inspre nebuloasa.


Aceasta explicatie implica o profunda concluzie de natura fizica: informatia 3D a unei stele precursoare poate fi complet incifrata in orizontul 2D al gaurii negre ulterioare - diferit de imaginea tridimensionala a unui obiect incifrat intr-o holograma bidimensionala. Discutand pe teritoriul principiului holografic, materialul spatiu-timp devine granulat si plamadit din unitati minuscule asemanatoare pixelilor, dar de o suta de miliarde de miliarde de ori mai mici decat un proton. Acest raport este cunoscut ca scara Planck si se echivaleaza cu valoarea de 10-35 metri. Marimea Plank este dincolo de orice experiment imaginabil, asa incat nimeni nu a visat candva ca granulele din spatiu-timp ar putea fi vreodata percepute.



Universul ca o sfera si timpul-spatiul ca niste graunte

Aceasta pana cand Hogan a inteles ca principiul holografic este de natura sa schimbe totul. Daca continuumul spatiu-timp este o holograma granulata, atunci Universul poate fi imaginat ca o sfera a carei suprafata exterioara este realizata din parcele la dimensiunea marimii Plank, fiecare continand un bit de informatie. Principiul holografic sustine ca nivelul de informatie tapetat la exterior trebuie sa se potriveasca numarului de biti continuti de volumul Universului. De vreme ce volumul Universului sferic este mult mai mare decat suprafata sa exterioara, cum s-ar putea adeveri o asemenea afirmatie? Hogan a inteles ca pentru a avea acelasi numar de biti pe dinauntrul Universului ca si la suprafata, lumea din interior trebuie sa fie facuta din granule mai mari decat la scara Plank.

Ceea ce inseamna vesti bune pentru oricine incearca sa probeze cea mai mica unitate a continuumului spatiu-timp. Contrar tuturor asteptarilor, aduce structura cuantica microscopica la nivelul experimentelor fezabile. Altfel spus, in timp ce scara Plank este prea mica pentru a fi observata experimental, proiectia holografica a granulatiei din interiorul Universului ar putea fi mult, mult mai mare, ajungand in jurul a 10-16 metri. Atunci cand Hogan a inteles pentru prima oara aceste lucruri, s-a intrebat daca vreun experiment ar fi capabil sa detecteze plamada continuumului spatiu timp. Aici si atunci a intervenit GEO600. Din cele cinci detectoare de unde gravitationale aflate in toata lumea, Hogan si-a dat seama ca experimentul anglo-german GEO600 ar trebui sa fie cel mai sensibil la ceea ce are cercetatorul in minte.

El a prezis ca, daca separatorul de raza al experimentului este perturbat de convulsiile cuantice ale continuumului spatiu-timp, acest lucru se va reflecta in masuratori. In iunie 2009, omul de stiinta si-a trimis predictia echipei GEO600. "Incredibil, am aflat ulterior ca experimentul detecta zgomot neasteptat", adauga cercetatorul. Investigatorul GEO600, Karsten Danzmann de la Institutul de Fizica Gravitationala Max Planck din Potsdam, Germania si de asemenea de la Universitatea din Hanovra, admite ca zgomotul excesiv, cu frecvente intre 300 si 1500 hertzi, a sacait echipa multa vreme. El i-a raspuns lui Hogan, trimitandu-i o mostra de zgomot. "Arata exact ca predictia mea. Era ca si cum despartitorul de raza avea o modulatie laterala in plus", declara cu entuziasm specialistul.




Revolutionar sau minor

Cheia acestor experimente este ca sunt sensibile la schimbarile de lungime de unda mult mai mici decat diametrul unui proton. Asadar, sunt ele capabile sa detecteze proiectia holografica a continuumului spatiu-timp? Nimeni, inclusiv Hogan, nu pretinde pentru moment ca GEO600 a gasit dovada faptului ca traim intr-un univers holografic. Este mult prea devreme pentru a exprima cu certitudine asemenea lucruri. Hogan insusi crede ca sursa zgomotului ar putea fi, inca, una mundana.

Detectoarele de unde gravitationale sunt extrem de sensibile, asa incat cei care le opereaza trebuie sa ia in calcul o multitudine de aspecte pentru a fi siguri de rezultate si masuratori. Sunt considerate aici amanunte precum plafonul de nori, traficul aflat pe distanta mare, activitatile seismice si multe alte surse ce ar putea masca un semnal real. "Activitatile zilnice de imbunatatire a senzitivitatii acestor experimente declanseaza intotdeauna zgomote nedorite. Ne straduim sa identificam cauza unui zgomot, sa scapam de el si apoi trecem la identificarea urmatoarei surse de zgomot nedorit. In prezent, nu exista nicio canditata clara in randul surselor zgomotului experimentat de GEO600. Consider, de aceea, situatia neplacuta, dar nu neaparat ingrijoratoare", declara Danzmann.

Pentru un timp, echipa GEO600 a crezut ca zgomotul de care era interesat Hogan era cauzat de fluctuatiile de temperatura din separatorul de raze. Totusi, echipa a concluzionat ca aceasta s-ar putea face vinovata, cel mult, de o treime din zgomot. Danzmann sustine ca unele imbunatatiri planificate ar trebui sa sporeasca senzitivitatea lui GEO600 si sa elimine unele posibile surse de zgomot in exces ale experimentului. Daca GEO600 a descoperit, intr-adevar, zgomotul holografic provenit de la convulsiile cuantice ale continuumului spatiu-timp, atunci aceasta reprezinta o sabie cu doua taisuri pentru cercetatorii undelor gravitationale. Pe de o parte, zgomotul le va handicapa eforturile de detectare a undelor. Pe de cealalta, ar putea reprezenta o descoperire mult mai importanta.



Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ

O atare situatie nu ar fi fara precedent in fizica. Detectoarele gigante construite special pentru a cauta o forma ipotetica de radioactivitate in care protonii se descompun nu au gasit niciodata asa ceva. In schimb, au descoperit ca neutronii isi pot schimba forma; o informatie poate chiar mai esentiala, deoarece ne poate invata cum Universul a ajuns sa fie umplut cu materie si nu cu antimaterie. Ar fi ironic ca un instrument construit sa detecteze ceva atat de vast precum sursele astrofizice ale undelor gravitationale, sa identifice, neplanificat, granulele minuscule ale continuumului spatiu-timp. Cu cat misterul se adanceste mai mult, cu atat devine mai pregnanta motivatia construirii unui instrument dedicat pentru probarea zgomotului holografic. Un "accident fericit" a facut ca preditiile lui Hogan sa se coreleze cu experimentul GEO600, dar pare limpede, sunt de parere multi cercetatori, ca investigatii experimentale mult mai potrivite pot fi declansate spre a se concentra in mod special pe masurarea si caracterizarea zgomotului holografic si a fenomenelor derivate de aici.

O posibilitate, potrivit lui Hogan, ar fi intrebuintarea unui dispozitiv denumit interferometru atomic. Aceste dispozitive opereaza folosind acelasi principiu cu al detectoarelor pe baza de laser, dar folosesc raze de atomi ultraraciti in locul razelor laser. Deoarece atomii se pot comporta ca unde cu o lungime de unda mult mai mica decat lumina, interferometrele atomice sunt semnificativ mai mici si deci mai ieftin de construit decat detectoarele de unde gravitationale. Ce ar insemna detectarea in acea situatie a unui zgomot holografic? Unii coreleaza posibilitatea cu descoperirea neprevazuta a unui zgomot de antena Laboratoarelor Bell din New Jersey in 1964. Acel zgomot s-a dovedit a fi un fundal de microunde cosmice, stralucirea ulterioara a Big Bang-ului. Nu numai ca le-a adus cercetatorilor Arno Penzias si Robert Wilson un premiu Nobel, dar a confirmat si Big-Bang-ul si a deschis o cu totul noua ramura de studiu in cosmologie.

Mai important, confirmarea principiului holografic ar fi de mare ajutor pentru cercetatorii care incearca sa impace mecanica cuantica cu teoria gravitationala a lui Einstein. Astazi, cea mai populara abordare a gravitatii cuantice este teoria stringurilor, despre care cercetatorii spera ca va descrie fenomene din Univers la cel mai fundamental nivel. Hogan admite ca, daca principiul holografic va fi confirmat, el va elimina toate abordarile gravitatiei cuantice care nu incorporeaza acest principiu. In acelasi timp, va reprezenta o potentare pentru cele care il contin - intre care se numara ceva derivat din teoria stringurilor si ceva denumit "teoria matrix". In final, s-ar putea sa avem prima indicatie a modului in care continuumul spatiu-timp irumpe din teoria cuantica. Este greu de facut o descoperire mai rasunatoare si mai revolutionara de atat.

Un monstru decapitat a esuat pe tarmul Canadei

Niciunul dintre localnicii canadieni din Corner Brook, Newfoundland, nu a putut spune din ce specie face parte misteriosul cadavru fara cap adus la mal de apele Oceanului Atlantic. Chiar si specialistii Departamentului pentru pescuit in apele oceanice se declara neputinciosi, si asta dupa ce au vazut de-a lungul vietii aproape toate speciile acvatice existente.









Animalul are o lungime de 4 metri si jumatate, inclusiv o coada lunga de aproape trei metri, o singura inotatoare dorsala si, dupa cum spun localnicii, seamana oarecum cu monstrul din Loch Ness. Cadavrul este decapitat si prezinta numeroase leziuni.



Coada uriasa i-a determinat initial pe oamenii de stiinta prezenti la fata locului sa considere animalul drept o tantacula a unei caracatite gigantice. O scurta analiza, insa, a demonstrat ca firele de par prezente pe cadavrul animalului exclud o atare ipoteza. Pescarii sunt si ei la fel de uimiti si sustin ca desi au scos din ape, de-a lungul timpului, numeroase carcase aflate in putrefactie, niciuna nu semana cu cea esuata pe malul canadian.


"Mi-am trait intreaga viata pe malul oceanului, dar niciodata nu am vazut o creatura asemanatoare cu aceasta", afirma Basil Park, unul dintre localnicii care au descoperit misteriosul cadavru.

Cum ne vom petrece sfarsitul lumii?

Pentru unii numaratoarea inversa a Apocalipsei a inceput deja! Va fi oare 21.12.2012 ultima zi a Umanitatii si a intregului Pamant, dupa cum au prezis anticii mayasi? Vom trai si vom vedea. Intre timp, pentru ca asteptarea sa fie mai usoara, iata ce prevad scenariile Sfarsitului Lumii:





1. Waterworld: Lumile scufundate

2012. Ghetarii continentali s-au topit, apa a inghitit intregul Pamant, iar cei cativa supravietuitori – refugiati pe mici insule artificiale –, sunt la mana noilor pirati. Tot ceea ce a mai ramas din continente ar putea fi, in cel mai bun caz, o imensa laguna tropicala, undeva in nord. Sau in sud.

Realitatea este ca nu prea avem multe motive de veselie. In documentarul An Inconvenient Truth, Al Gore, fostul vicepresedinte SUA si laureat al Premiului Nobel, a ilustrat riscurile topirii gheturilor din Antarctica si Groenlanda. Unul printre multe altele: apele oceanice vor creste cu circa 6 m si 100 de milioane de persoane vor fi constranse sa abandoneze zonele de coasta. Solutia? Aplicarea integrala a Protocolului de la Kyoto, dar si a altor masuri draconice in masura sa taxeze industriile si prin urmare intregul notru stil de viata actual. Desi mare parte dintre oamenii de stiinta sunt de acord asupra celor mai pesimiste diagnostice legate de starea de sanatate a planetei, nu multi ii impartasesc lui Gore profetiile din documentar si nici solutiile propuse. La polul opus fata de pozitia acestuia se afla, printre altii, profesorul danez Bjørn Lomborg, in opinia caruia pagubele provocate de CO2 si de incalzirea globala nu vor fi nici pe departe atat de extinse. In plus, Lomborg sustine ca exista prea multa "presiune politica" asupra chestiunii Kyoto, in dauna rezolvarii unor probleme globale mult mai urgente, precum malaria, SIDA, lipsa apei. Disputate intre apocaliptici si sceptici, dezbaterile in interiorul comunitatii stiintifice sunt din ce in ce mai aprinse. Pana si autoritatea “suprema” in acest domeniu, IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), a propus mai multe scenarii divergente cu privire la incalzirea globala si a consecintelor acesteia, toate perfect justificate de riguroase formule statistice.


2. Marele Frig: Supravietuirea printre gheturi


Mai dramatica decat orice alta glaciatiune precedenta: poate si pentru faptul ca resursele alimentare sunt de-acum putine, iar noi nu mai suntem demult vanatori… Curentul Golfului s-a oprit si peste Pamant s-a abatut pe neasteptate Marele Inghet.

Un echilibru chimic precar: iata pe ce se bazeaza Curentul Golfului, marele "uscator" natural care imblanzeste clima tarilor udate de Atlantic. Pacat ca acest curent s-ar putea bloca, iar cand acest lucru se va intampla, enorma cantitate de apa dulce eliberata de topirea gheturilor va modifica raportul dintre apa dulce si sarata (motorul beneficului flux) si Terra va fi cuprinsa pe neasteptate de Marele Frig. Nu-i deloc SF, s-a intamplat deja. Cu mai bine de 11.000 ani in urma, calota glaciara care acoperea America de Nord s-a topit, Curentul s-a “defectat”, iar temperaturile in Europa au scazut cu 5 °C pe parcursul unui singur deceniu. S-ar putea intampla din nou? Marile glaciatiuni sunt cauzate de factori atat climatici, cat si astronomici, si este putin probabil ca doar cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera sa provoace o noua Era Glaciara cu aceeasi rapiditate. Si totusi, potrivit studiilor mai multor specialisti in climatologie, ne apropiem cu pasi repezi de o noua glaciatiune. Intr-o noua Era Glaciara, unicele tari inca locuibile vor fi cele ale Lumii A Treia. Cum ne vor primi oare cei de-acolo?



3. Capriciile Terrei: inversarea polilor


Peste 30 de purtatori de pacemaker, altfel sanatosi, au murit pe neasteptate, toti deodata. Ceilalti alearga terorizati prin orase, fugariti de carduri de pasari ingrozite care si-au pierdut simtul orientarii. Cei care n-au cazut prada panicii se pot totusi bucura de spectacolul aurorelor boreale la latitudini neobisnuite.

Drame si splendori provocate de alterarea polurilor magnetice terestre. Multe legende antice par a face aluzie la schimbari repetate de directie a axei terestre. Un eveniment care, potrivit anumitor predictii, s-ar putea repeta. Unii geologi preocupati de trecutul planetei noastre au descoperit ca schimbarile climatice au coincis aproape intotdeauna cu modificarile campului magnetic al Terrei. Ce legatura ar putea fi intre cele doua fenomene nu este deocamdata prea clar; dar spun ei, disparitia brusca a unor intregi specii, survenita de mai multe ori in trecut, ar coincide cu brustele modificari ale campului magnetic. Si nu este vorba de evenimente intamplate in ere geologice indepartate: se zice ca, in timpuri relativ recente (acum mii de ani), pozitia polurilor era foarte diferita de cea actuala. (Unii vorbesc chiar de o inversare a Polului Nord cu Polul Sud). Si ca o noua rasturnare ar provoca cutremure devastatoare de-a lungul faliilor scoartei terestre si maree gigantice, generate de miscarile de pe fundul oceanelor. O perspectiva demna de un diluviu universal in toata puterea cuvantului. In cele din urma, cu instabilitatea geologica a Pamantului nu te poti pune: adica, atunci cand planeta isi pierde “cumpatul” nu prea poti face mare lucru pentru a “dezamorsa” catastrofele. Expertilor, prin urmare, nu le ramane decat sa exploreze diferitele straturi de sub scoarta terestra pentru a incerca sa inteleaga cat mai multe despre natura planetei noastre.



4. 2022. Suntem prea multi! Supravietuitorii marilor orase

Dupa inutile si tardive tentative de control demografic, punctul critic a fost depasit: Pamantul seamana cu un furnicar, iar poluarea a creat o manta irespirabila care condamna planeta la o eterna si torida vara. Verdele si natura sunt o amintire palida, nu ploua de ani de zile, mancarea si apa constituie de-acum un un lux pentru cei cativa privilegiati.

Nu se va intampla probabil in 2022, dar in 2030 populatia urbana va reprezenta cu siguranta aproximativ doua treimi din cea mondiala. Afirmatia nu provine dintr-un roman SF, ci din cel mai recent World Water Development Report al UNESCO, publicat in urma cu doi ani. In consecinta, aceasta progresiva expansiune a oraselor va provoca o crestere vertiginoasa a cererii de apa si hrana in zonele metropolitane. Pe baza acestui scenariu, dar si din cauza poluarii, a schimbarilor climatice si a despaduririi, unii cercetatori de la Cornell University au prevazut ca economia agricola va intra in criza in jurul anului 2050. Exista si un "new entry": asa-numitul colony collapse disorder; adica, epidemia progresiva – cauzata cel mai probabil de utilizarea la scara larga a pesticidelor – care decimeaza albinele polenizatoare si le ameninta cu disparitia. Nu tu albine, nu tu flori, nu tu mancare.

Dupa inutile si tardive tentative de control demografic, punctul critic a fost depasit: Pamantul seamana cu un furnicar, iar poluarea a creat o manta irespirabila care condamna planeta la o eterna si torida vara. Verdele si natura sunt o amintire palida, nu ploua de ani de zile, mancarea si apa constituie de-acum un un lux pentru cei cativa privilegiati.

Nu se va intampla probabil in 2022, dar in 2030 populatia urbana va reprezenta cu siguranta aproximativ doua treimi din cea mondiala. Afirmatia nu provine dintr-un roman SF, ci din cel mai recent World Water Development Report al UNESCO, publicat in urma cu doi ani. In consecinta, aceasta progresiva expansiune a oraselor va provoca o crestere vertiginoasa a cererii de apa si hrana in zonele metropolitane. Pe baza acestui scenariu, dar si din cauza poluarii, a schimbarilor climatice si a despaduririi, unii cercetatori de la Cornell University au prevazut ca economia agricola va intra in criza in jurul anului 2050. Exista si un "new entry": asa-numitul colony collapse disorder; adica, epidemia progresiva – cauzata cel mai probabil de utilizarea la scara larga a pesticidelor – care decimeaza albinele polenizatoare si le ameninta cu disparitia. Nu tu albine, nu tu flori, nu tu mancare.



5. Singur acasa: “Ingineriile” mortii

Intr-o dimineata te trezesti intr-un pat de spital. Cum vei fi ajuns acolo? Te ridici cu greu si ratacesti pe coridoare, intr-o tacere ireala: toate geamurile sunt sparte, paturile rasturnate, nimeni in jur sa-ti explice ce se intampla. Nici afara, in oras, nu-i tipenie. Mergi printre masinile abandonate pana cand gasesti primul raspuns intr-o bucata de ziar vechi: intreaga tara a fost contaminata de un virus letal transmis la om de animale de laborator care au luat-o razna. Cei sanatosi au fugit de frica celor infectati, agresivi si insetati de sange, iar intreaga natiune se afla in carantina.

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, conditiile aflate la baza unei pandemii sunt in numar de trei: aparitia unui virus nou, agresivitatea lui si… “rabdarea”de care este capabil sa dea dovada. Tocmai aceasta din urma ne pune la adapost de un atac la scara planetara cu un virus de talia fiorosului Ebola, letal in 70% din cazuri. Dupa nasterea ingineriei genetice, posibilitatea ca cineva sa dezvolte un virus capabil sa respecte “regulile de aur” ale OMS reprezinta pentru multi un adevarat cosmar. Totusi, nu-i nevoie sa privim atat de departe: ne ajung “pandemiile” noastre seculare: foamea si setea, de exemplu.


6. Bioterorismul: Rezident Evil

Ascunsi de multa vreme in bunkerele lor, nimeni nu stia la ce lucrau bioteroristii. Pana in ziua incidentului. Cine putea sa prevada ca acea micuta capsula sparta in mii de bucati continea un virus atat de letal?

Daca razboiul biologic se va dovedi o afacere pentru industria farmaceutica, n-ar fi de mirare ca cineva sa-si piarda controlul. Poate ca nu riscam sa devenim toti zombi din cauza unui T-Virus precum cel din Resident Evil, dar de "amenintare terorista” auzim vorbindu-se aproape in fiecare zi. Nu si despre moduri mai originale de a o combate. Un exemplu? Cateva parti dintr-un telescop de la NASA scos la pensie in 2000, Compton Gamma Ray Observatory, au fost utilizate pentru constructia unui detector capabil sa recunoasca surse radioactive. O vreme, acest telescop a identificat razele gamma emise de corpurile celeste, in prezent le repereaza pe cele emanate de plutoniu, cesiu si uraniu, ce pot fi utilizate in confectionarea armelor de distrugere in masa.

7. Matrix: Revolta masinilor

In opinia unora, revolta masinilor a inceput deja, numai ca noi ne vom da seama de acest lucru de-abia cand va fi prea tarziu.

Cine comanda? Daca traim de fapt intr-un software? Ceea ce numim “realitate” este de fapt un ansamblu de semnale si perceptii; iar Realitatea ar putea sa nu fie compusa din atomi, ci dintr-o serie de stimuli electici creati artificial. In definitiv, am putea fi in mod inconstient sclavii masinariilor. Potrivit futurologilor, pana in 2084 strazile noastre vor fi patrulate de roboti-politisti, dar pentru romanticii care mai au inca incredere in rasa umana iata si o veste buna: a fost deja pus la punct Heart, robotul caruia ii place sa fie alintat. La fiecare mangaiere, bataile lui cardiace se accelereaza. Pentru creatorii lui Heart si al armatei de pseudo-umanoizi care il insotesc, aceste “fiinte” sunt un exemplu al felului in care masinile vor cuceri in timp emotii tot mai asemanatoare cu cele umane.



8. De la fantezie la realitate: ziua cand Soarele s-a stins

Curajosii sunt pregatiti deja sa plece intr-o misiune care va decide soarta umanitatii. Soarele se stinge. Dar daca am reusi sa-i prelungim putin viata? Planul prevede detonarea unei enorme bombe nucleare in inima stelei noastre, pentru a o reactiva si a o trezi din letargie. Cel putin pentru o vreme. Ori la bal ori la spital, una din doua… Iar pentru fabricarea bombei au fost utilizate toate materialele radioactive de pe Pamant.

Mai mult sau mai putin peste 5 miliarde de ani, cand isi va fi epuizat toate rezervele de hidrogen din nucleul sau, Soarele va deveni o stea de dimensiuni colosale (aproape de 100 de ori mai mare decat este in prezent): un gigant rosu. Straturile aflate la exteriorul astrului se vor extinde, iar “atmosfera” lui va inghiti pe nerasuflate planete precum Venus, Mercur si poate chiar Terra. Sa ne transferam pe Marte nu ne va fi de mare folos, iar deocamdata, o tehnologie care sa ne permita sa calatorim dincolo de Sistemul Solar, in timpi rezonabili, este doar un vis. Dar stati linistiti, nu vom ajunge vii la fatidica scadenta: cam cu un miliard de ani inainte, luminozitatea Soarelui va creste cu circa 10%. Putin cam prea fierbinte pentru apa din care suntem facuti si pentru cea care ocupa buna parte din Pamant.


9. Cronica unei distrugeri amanate: la ce ora vine sfarsitul lumii?

Cine a spus ca trebuie neaparat sa sfarsim la fel ca dinozaurii? De cand l-au reperat pentru prima oara, in 2004, astronomii nu-si mai iau ochii de la el. Este un asteroid cu un diametru de circa 350 metri, botezat Apophis (dupa Apòfì, zeul egiptean al Distrugerii), care in urmatorul ciclu de rotatie ar putea ajunge foarte aproape de Terra.

Oamenii de stiinta au indicat ca impactul ar putea avea loc pe 13 aprilie 2029, in Oceanul Pacific, la 500 km vest de Santa Monica. In eventualitatea in care totusi asteroidul va ocoli la data respectiva atat Pamantul, cat si Luna, nu va fi decat o amanare: sapte ani mai tarziu, in data de 13 aprile 2036, daca Apophis va lovi Pamantul, deflagratia va fi 110.000 ori mai puternica decat cea de la Hiroshima. Este intrebarea pe care si-au pus-o in 1947 cercetatorii de la Bulletin of the Atomic Scientists din cadrul Universitatii din Chicago. Pentru a raspunde, ei au imaginat un orologiu simbolic, Doomsday Clock (ceasul Apocalipsei), in care miezul noptii simbolizeaza sfarsitul lumii cauzat de un razboi atomic. Acele virtuale ale acestui dispozitiv infricosator sunt miscate inainte si inapoi in functie de tensiunile politice internationale. Cand a fost creat orologiul, in plin Razboi Rece, s-a decis ca doar 7 minute ne mai desparteau de “miezul noptii”. Ultimele proiectii, cele din 2007, au deplasat acele ceasornicului cu doua minute inainte. Cat e ceasul? Este 12 fara 5.

Romania, punct fierbinte pe harta cutremurelor

4 martie 1977. Ora 21:22. Un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter zguduie Romania. Mii de cladiri ale Bucurestiului se prabusesc. Orasul Zimnicea e distrus in proportie de 80%. 11.300 de raniti. 1.570 de morti, printre care Toma Caragiu, Alexandru Bocanet, A.E. Baconski, Doina Badea. Cand se va repeta dezastrul?



Mai mult de trei milioane de cutremure au loc, in fiecare an, pe Terra, potrivit Institutului de Cercetare Geologica al Statelor Unite ale Americii. Printr-un calcul simplu, rezulta ca se produc peste 8.000 de seisme pe zi sau unul la fiecare 11 secunde! Multe dintre cutremure nu sunt resimtite de oameni. Cateva insa au efecte devastatoare.


Romania – o tara amenintata

Romania se afla pe un teritoriu aflat la intalnirea dintre trei placi tectonice continentale: Euroatlantica (care se intinde pana in largul Islandei), Africana (din Azore pana la Capul Horn) si Indo-Asiatica (pana in Insulele Kurile). Miscarile telurice se produc in special in zona Vrancea, locul unde placile se ating. Efectele cutremurelor de aici se rasfrang insa si asupra celorlalte regiuni ale tarii. Daca Transilvania si Banatul sunt protejate de Muntii Carpati, care „absorb” undele seismice, nu acelasi lucru se poate spune despre Campia Romana si Moldova.


Capitala bulinelor rosii

Un seism de peste 7 grade pe scara Richer ar transforma centrul Bucurestiului intr-o ruina. Multe dintre cladiri sunt construite inainte de 1963, data pana la care imobilele erau ridicate fara sa se tina cont de un eventual cutremur. Constructiile cu cel mai inalt grad de risc seismic sunt cele cladite inainte de 1940. Bucurestiul e pe locul al doilea, dupa Lisabona, pe lista capitalelor europene expuse la cutremure.

Una dintre cele mai cunoscute erori de proiectare vizeaza blocul Carlton din Bucuresti, prabusit in timpul cutremurului din 1940 (7,7 grade pe scara Richter). Constructia avea o structura din beton armat, fiind prevazuta cu doua subsoluri, o sala de cinema si 12 etaje. Blocul s-a prabusit in primele secunde ale seismului, ingropand sub daramaturi aproape toti locatarii.

Potrivit datelor oficiale, 264 de imobile ale Capitalei, insemnand peste 6.500 de apartamente, ar putea cadea la urmatorul cutremur, fiind incadrate in categoria risc seismic I – pericol public. Lista a fost actualizata la data de 4 februarie 2008. In clasa a II-a de risc seismic sunt alte aproape 300 de cladiri, iar in categoria a III-a inca 50 de imobile.

In cutremurul din 1977, 90% din victime au fost inregistrate in Capitala.


Prezicerea cutremurelor si sistemele de avertizare

Romania dispune de un Sistem de avertizare seismica rapida, in cazul producerii unui cutremur de proportii in zona Vrancea. Specialistii Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pamantului (INCDFP) afla cu 25 pana la 28 de secunde inainte ca fenomenul sa aiba loc. Apoi, „in 0,5, cel mult 0,6 secunde, intreaga industrie nucleara a tarii este blocata”, explica directorul general al institutiei, dr. Gheorghe Marmureanu. Sistemul este deja patentat pentru gaz, iar pe viitor va putea fi folosit si la securizarea datelor calculatoarelor sau la avertizarea medicilor aflati in salile de operatie.

Realizat de ingineri si de seismologi romani din cadrul INCDFP in colaborare cu specialisti de la Universitatea Karlsruhe, Germania, sistemul este primul de pe intregul continent care permite detectarea in timp real a cutremurelor. Specialistii romani au fost rasplatiti, de altfel, cu European ICT Prize, in 2006, un fel de Oscar european acordat produselor si serviciilor inovatoare.

Teoretic, avertizarea rapida nu ar trebui sa fie declansata in viitorul apropiat. „Urmatorul cutremur major, adica cu o magnitudine de peste 7 grade pe scara Richter, nu se va produce inainte de 2012”, ne da asigurari dr. Gheorghe Marmureanu. „Seisme de mica intensitate au loc zilnic in zona Vrancea, dar acestea nu constituie un motiv de ingrijorare”, mai spune directorul general al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pamantului, dr. Marmureanu.


Pot animalele sa prezica declansarea cutremurelor?

Specialistii din intreaga lume au observat ca vietuitoarele isi schimba comportamentul inaintea producerii unui seism. Dr. Gheorghe Marmureanu sustine ca pestii si canarii de la Observatorul Vrancioaia sunt capabili, intr-un fel sau altul, sa presimta aparitia cutremurelor: „Pestii sar cu aproximativ o jumatate de ora inaintea producerii unui seism, iar canarii tac cu 4, chiar 5 ore inainte. Totusi, nu ne putem baza pe comportamentul animalelor, pentru ca acestea nu reactioneaza asa doar in cazul cutremurelor”.


Megacutremure

Desi a fost cel mai distructiv, seismul din ’77, (7,2 grade pe scara Richter), n-a fost si cel mai puternic care a lovit Romania. Recordul negativ s-a inregistrat in 1802, cand seismografele au indicat 7,9 grade pe scara Richter. Pagubele inregistrate atunci sunt, insa, mult mai mici comparativ cu cele din 1977.

Romania a fost zguduita de un cutremur catastrofal (7,7 grade pe scara Richter) si in 1940. Localitatea Panciu a fost distrusa in proportie de 90%, iar orasele Focsani, Galati, Marasesti, Tecuci si Iasi au suferit pagube materiale semnificative.

Pe plan mondial, cel mai mare seism din ultima suta de ani s-a produs in Chile, in 1960, si a avut magnitudinea 9,5 grade pe scara Richter. Peste 1.600 oameni au murit, 3.000 au fost raniti, iar doua milioane au ramas fara casa. Pagubele au fost estimate la jumatate de miliard de dolari numai in Chile. Tsunami-ul rezultat in urma miscarii tectonice a lovit insa si Argentina, Hawaii, Filipine, Noua Zeelanda si Alaska.

Cel mai recent cutremur de peste 9 grade pe scara Richter s-a produs, in 2004, in largul insulei indoneziana Sumatra, magnitudinea acestuia fiind 9,1. Din cauza seismului si tsunami-ului care i-a urmat, peste 150.000 oameni si-au pierdut viata sau sunt, in continuare, dati disparuti. Au fost grav afectate, pe langa Sumatra, si Sri Lanka, India si Tailanda.


Casa inteligenta, solutia viitorului

Cercetatorii Institutului de Nanomanufactura din Leeds, Marea Britanie, au testat o casa care, spun ei, si-ar proteja locuitorii. Constructia are o structura din otel, dar peretii au in compozitie cel mai rezistent tip de gips si nanoparticule de polimeri. Acestea din urma creaza o retea bogata de senzori care masoara, in timp real, vibratiile, temperatura, umiditatea si nivelul gazelor din atmosfera. Gratie acestor date, casa „stie” atunci cand exista pericolul de a se prabusi si poate chiar sa-si repare singura fisurile, deoarece nanoparticulele solide, atunci cand sunt supuse unor presiuni, devin lichide si se infiltreaza in crapaturi, solidificandu-se apoi la loc. Cercetatorii estimeaza ca vor putea pune in vanzare noul material la sfarsitul anului 2010.


FACTS

•In orele sau zilele de dupa un cutremur puternic pot aparea replici ale acestuia. De cele mai multe ori, ele sunt mai slabe decat seismul initial.
•Cutremurele din zona Vrancea nu sunt ciclice, adica nu se produc dupa anumite perioade de timp.
•In trecut, cutremurele erau considerate un eveniment pozitiv. Cronicarul moldovean Grigore Ureche scrie ca dupa seismul din 29 august 1471, care ar fi avut o magnitudine de 6,9 grade pe scara Richter, Stefan cel Mare i-a dat ordin pivnicerului Andronic sa „strapunga un butoi cu vin pentru slujitori”. Seismele erau considerate „semne bune” si datorita faptului ca erau urmate de aparitia stolurilor de pasari, despre care se spunea ca sunt vestitoare ale ploii.
•Inginerul britanic John Michell a fost printre primii care au inteles din ce cauza apar cutremurele. In 1760, el scria ca seismele sunt provocate de „mase miscatoare de stanca aflate in interiorul Pamantului, la kilometri distanta de suprafata”.